90 de ani binecuvantati de Dumnezeu

Azi, duminica, 27 martie 2011, dl. doctor Gheorghe Telea Bologa, cetatean de onoare al satului Nou Roman, a implinit binecuvantata varsta de 90 de ani.

Domnul doctor ne-a facut o placuta surpriza, caci desi in varsta si slabit trupeste, a ales sa infrunte greutatea drumului de la Sibiu la Nou Roman si sa inceapa aceastra zi minunata in mijlocul consatenilor sai dragi, participand la Sfanta Liturghie in sfantul locasul al bisericii noastre parohiale.

Ne alaturam cu drag tuturor celor care-l iubesc din tot sufletul si-i uram si noi un calduros LA MULTI ANI!

Note biografice:

Doctorul Gheorghe Telea s-a născut la 27 martie 1921, in Nou Roman. Pe mama sa o chema Victoria Popa şi era fiică de preot din Arpaşu de Sus, iar tatăl, Gheorghe, se trăgea din familia Telea - Bologa din satul Nou Român, având studii medii şi diplomă de notar. Era proprietar de terenuri agricole, deţinând şi o prăvălie mixtă şi o mică întreprindere de produse lactate .

A urmat şcoala primară de patru clase în satul natal, Nou Român, iar restul anilor de studii la Sibiu, unde în anul 1940 a absolvit liceul teoretic, secţia reală. A urmat apoi cursurile de la Facultatea de Medicină a Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj între anii 1940-1946.

În decursul anului 1946 a fost lider al grevelor studenţeşti pornite în acel an din Cluj şi extinse în toate centrele studenţeşti din ţară, mişcare pornită împotriva orânduirii comuniste instalată în ţară de Guvernul Dr. Petru Groza, precum şi împotriva iredentismului maghiar ce ameninţa integritatea teritorială a ţării. Pentru aceste fapte va fi arestat, închis şi anchetat. În această perioadă a fost coleg cu viitorul mitropolit Bartolomeu Anania, de care îl va lega o prietenie strânsă întreaga viaţă.

În 1946 obţine şi titlul de doctor în Medicină şi Chirurgie cu teza: „Consideraţii anatomo-clinice şi terapeutice asupra malformaţiilor congenitale reno-uretrale”, titlu echivalat de Comisia Superioară de Diplome din Ministerul Învăţământului în anul 1972 cu titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Medicale.

A activat ca medic din 1946 până în 1988 la Clinica de Chirurgie II Boli ale Căilor Urinare din Cluj ( 1946), Clinica Terapeutică din Bucureşti ( 1947 -1948 ), Spitalul Public Sibiu ( 1948 -1950 ) Spitalul C.F.R. Sibiu ( 1951 -1958) şi la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu ( din 1958 până la pensionare, în mai 1988)

În calitatea sa de medic chirurg - şef al oraşului Sibiu a efectuat peste 20.000 de intervenţii de toate categoriile şi a oferit, în Policlinică, câteva mii de consultaţii.

În anul 1962 este ales membru al Societăţii Internaţionale de Gastroenterologie, Bordeaux.

A publicat în calitate de medic chirurg, 35 de lucrări de specialitate, în publicaţiile din ţară şi străinătate. De asemenea, este autor de lucrări şi comunicări prezentate la congrese medicale naţionale şi internaţionale, la conferinţe de chirurgie, simpozioane, consfătuiri de specialitate, având un număr de circa 230 de texte redactate singur sau în colaborare şi publicate în reviste din ţară şi străinătate.

Ca om de cultură şi de atitudine a participat activ la viaţa socio-politică a ţării, publicând aproximativ 150 de articole, comentarii, recenzii, atât în presa locală cât şi în cea centrală din România ( în cotidianele: România Liberă, Ziua, Meridian, Adevărul - Cluj, Tribuna-Sibiu, Dimineaţa, Radical 21, Rondul, Evenimentul sibian; precum şi în revistele: Transilvania, Euphorion, Sibiul Universitar, Saeculum, Telegraful Român, Biruinţa, Tribuna, Curierul Primăriei).

Nu a fost membru de partid, ci dimpotrivă a dat dovadă de opoziţie faţă de comunism, drept pentru care, între anii 1946 -1989, a fost arestat şi cercetat de 15 ori de Securitate, fiind ţinut sub strictă observaţie până după 1989

La data de 4 decembrie 1997 a fost investit cu titlul de Profesor Universitar Onorific şi membru al corpului didactic al a Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj Napoca.

Tot în decembrie 1997 este numit Cetăţean de onoare al oraşului Cluj-Napoca, fiind apoi investit cu acest titlu în şedinţa festivă a Primăriei oraşului Cluj-Napoca din 14 mai 1998.

În 22 iunie 1999 devine Senator onorific al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu.

În anul 2003, , dr. Gheorghe Telea oferă Ministerului Culturii şi Cultelor “Conacul Telea” şi Colecţia “Dr. Gheorghe Telea”, situate în satul Noul Român, comuna Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu. Ulterior, printr-o hotărâre a Guvernului, aceste bunuri proprietate publică a statului, au trecut din administrarea Ministerului în cea a Complexului Naţional Muzeal “ASTRA” Sibiu.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2011

Preaiubitului cler, cinului monahal

şi dreptmăritorilor creştini

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl

şi de la Iisus Hristos, Domnul nostru,

iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să începem urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, în care ne străduim, fiecare după putere, să-L însoţim pe Mântuitorul Hristos pe drumul Crucii pentru a muri şi a învia împreună cu El, adică pentru a muri faţă de păcat şi a învia pentru sfinţenie şi fapte bune. Toată viaţa noastră creştină este, de fapt, o moarte şi o înviere împreună cu Hristos Domnul, un efort continuu de a împlini făgăduinţa făcută la Botezul nostru, şi anume că ne lepădăm de Satana şi de toate lucrările lui şi ne unim cu Hristos spre a-I sluji Lui, ca unui Domn şi Împărat, pentru a deveni asemenea Lui în smerenie şi milostivire. Posturile de peste an şi, cu deosebire, Postul cel Mare, al Sfintelor Paşti, sunt prilejuri deosebite în care ne întărim în credinţă şi sporim în iubire milostivă, pe de o parte prin lupta cu patimile egoiste, prin înfrânare de la mâncare şi băutură, de la plăcerile trupeşti şi de la toată fapta cea rea, iar pe de altă parte, prin rugăciune mai multă şi mai curată, prin împăcarea cu semenii noştri, prin înmulţirea binelui faţă de toţi oamenii şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi, numită Duminica Ortodoxiei, are pentru noi, creştinii ortodocşi, o semnificaţie aparte şi o istorie care urcă până în secolul al IX-lea, când Biserica a biruit erezia iconoclastă, care lupta împotriva Sfintelor Icoane.

După mai bine de o sută de ani de controverse şi de lupte împotriva Sfintelor Icoane, provocate de unii împăraţi bizantini, începând cu anul 726, cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci şi al Sfintelor Moaşte a fost restabilit, cu autoritate, de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iar apoi, cu solemnitate, de Sinodul de la Constantinopol din anul 843, care a hotărât ca, în prima duminică din Postul Mare, să se sărbătorească biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credinţă. Tot atunci, s-a stabilit ca această duminică să se numească Duminica Ortodoxiei, adică Duminica dreptei credinţe în singurul Dumnezeu adevărat Care ne-a fost descoperit nouă în Iisus Hristos (cf. Ioan 17, 3). Prin urmare, Adevărul este de la Dumnezeu şi Dumnezeu este Adevărul. În acest sens, Însuşi Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Deci Adevărul nu este un concept abstract, o teorie sau un produs al raţiunii, ci o Persoană veşnic vie, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om pentru a descoperi oamenilor adevărul mântuirii şi a le dărui viaţa veşnică, prin credinţa în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Sfinţii Părinţi de la Sinoadele ecumenice, inspiraţi de Duhul Sfânt, au apărat şi au definit adevărul credinţei mântuitoare privind unitatea de fiinţă sau deofiinţimea, egalitatea, distincţia şi conlucrarea Persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; precum şi adevărul credinţei privind Taina Bisericii, a Sfântului Botez, a învierii morţilor şi a vieţii veşnice – aşa cum sunt mărturisite în Crezul ortodox, formulat de primele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381). În lupta lor cu ereziile, care sunt abateri de la dreapta credinţă, Sfinţii Părinţi, adunaţi în Sinoade ecumenice, au definit şi adevărul credinţei privind dumnezeirea şi omenitatea Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, a pururea Fecioarei Maria, dar şi adevărul privind cinstirea Sfinţilor, a Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte, deoarece adevărul credinţei este baza adevăratei comuniuni de viaţă cu Dumnezeu. De aceea, adevărul dogmelor de credinţă este mărturisit în viaţa liturgică a Bisericii, ca mister sau taină a mântuirii, adică a unirii omului cu Dumnezeu prin har, pentru a dobândi viaţa veşnică.

Astfel, Ortodoxia este prin excelenţă mistică. Pentru noi, ortodocşii, taina credinţei nu este simplu obiect de speculaţie intelectuală, ci ea se trăieşte în stare de rugăciune, de închinare lui Dumnezeu şi de cinstire a Sfinţilor Lui în Sfânta Biserică. Întrucât credem în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ne închinăm Preasfintei Treimi, mărturisim pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat şi Om adevărat; preacinstim pe Maica Domnului ca fiind, în acelaşi timp, Mamă şi Fecioară; cinstim (venerăm) pe Sfinţii lui Dumnezeu şi Sfintele lor Icoane, precum cinstim Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, care nu sunt simplă materie, ci materie sfinţită sau purtătoare de har, aflându-se în legătură spirituală cu Hristos şi cu Sfinţii Lui. Cinstim şi Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, întrucât acestea sunt arvuna învierii trupului şi a transfigurării sau înnoirii universului actual în cer nou şi pământ nou, la venirea întru slavă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 21).

Însă Ortodoxia nu este numai dreapta credinţă, ci şi dreapta trăire în Hristos. După cum ştim, în limba greacă „orthodox” înseamnă atât „dreptcredincios”, cât şi „dreptmăritor”. Ortodox este deci cel care-L preamăreşte cu adevărat pe Dumnezeu prin mărturisirea dreptei credinţe, dar şi prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii şi prin trăirea dreaptă şi faptele bune săvârşite după poruncile Lui.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Aşa cum am spus, în Duminica Ortodoxiei prăznuim biruinţa dreptei credinţe asupra ereziilor care au pus la încercare viaţa credincioşilor din primul mileniu al Bisericii creştine. În acele vremuri, mulţi ierarhi, monahi şi preoţi, ca şi foarte mulţi credincioşi au suferit nenumărate persecuţii, bătăi, închisori, exiluri şi chiar moartea pentru curajul de a cinsti şi apăra Sfintele Icoane.

Slujbele Vecerniei şi Utreniei din Duminica Ortodoxiei sunt alcătuite din cântări referitoare la icoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care, aşa cum au arătat Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, este prototipul şi justificarea tuturor Sfintelor Icoane. Prin urmare, Sfintele Icoane sunt parte integrantă din Tradiţia vie a Bisericii, întrucât prin ele se mărturiseşte adevărul că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut văzut, adică Om, pentru a uni pe oameni cu Dumnezeu. De aceea, nu ne putem imagina o biserică ortodoxă fără icoane; nu putem sluji Sfânta Liturghie sau orice altă slujbă fără să avem în faţa noastră cel puţin icoana Mântuitorului şi icoana Maicii Domnului. Frumuseţea şi atmosfera de taină sau mistică ale unei biserici ortodoxe se datorează mai ales Sfintelor Icoane şi frescelor care o împodobesc. Aceasta se explică prin faptul că Sfânta Icoană nu este un simplu tablou de inspiraţie religioasă, ci o artă sacră sau sfântă şi o prezenţă harică a Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor, prezenţă pe care o simt credincioşii când se roagă Sfinţilor reprezentaţi pe Sfintele Icoane.

În Ortodoxie însă, nu numai locaşul bisericii este împodobit cu Sfinte Icoane, ci şi casa familiei creştine, numită simbolic biserica de acasă, unde ar trebui să se adune zilnic la rugăciune toată familia: părinţii, împreună cu toţi copiii şi cu bunicii. Rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane este mai intimă şi mai profundă. Făcută cu smerenie şi concentrare deplină, rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane ne aprinde inima de dragoste şi evlavie faţă de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi, care ne ajută să iubim pe toţi oamenii, întrucât toţi sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, suflând în faţa lui suflare de viaţă. Aşa a devenit omul „fiinţă vie“ (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam şi Eva, au primit porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine în lume poartă în el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoană unică şi irepetabilă, plină de mister, o fiinţă ireductibilă la lumea materială şi având un destin veşnic. Viaţa persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar această viaţă începe în momentul conceperii, al apariţiei embrionului viu. Din acel moment, omul este „suflet viu”, adică persoană care poartă în sine chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi este chemată la viaţa veşnică. De la concepere până la naştere şi apoi până la sfârşitul vieţii pământeşti, omul creşte, se maturizează şi se împlineşte în comuniune cu Dumnezeu şi cu se-menii săi, iar după moartea trupului, sufletul omului rămâne viu, având conştiinţă şi memorie spirituală, întrucât este chemat la viaţa veşnică.

Prin urmare, dacă suntem creştini, trebuie să afirmăm mereu că viaţa omului, ca dar sfânt al lui Dumnezeu, îşi are începutul în momentul conceperii sau al apariţiei embrionului viu. Ca atare, dreptul la viaţă începe cu dreptul embrionului de a se dezvolta în pântecele mamei sale şi dreptul fătului de a se naşte. Cine ucide viaţa embrionului sau a fătului săvârşeşte păcatul omuciderii. Din nefericire, crima avortului, fie că este provocat prin medicamente, fie prin operaţie chirurgicală, este astăzi foarte răspândită în lume, iar România se află, din păcate, pe lista primelor ţări din lume în ceea ce priveşte rata avorturilor. Păcatul acesta înfricoşător nu rămâne fără urmări asupra sănătăţii celor ce-l săvârşesc, asupra familiei şi asupra societăţii umane. Fericirea întemeiată pe crimă nu poate fi binecuvântată de Dumnezeu, deoarece prin crimă asupra omului este ucisă iubirea de oameni.

Cele mai multe suferinţe în lumea de astăzi vin tocmai din lipsa iubirii milostive şi mărinimoase dintre oameni şi din lipsa de întrajutorare. Mulţi oameni se simt singuri, părăsiţi, descurajaţi, neînţeleşi; îşi caută scăpare în alcool, în desfrâu, în droguri sau în patimi egoiste, care îi distrug treptat sufleteşte şi trupeşte. De aceea, ei au nevoie de ajutorul Bisericii, pe care Sfinţii Părinţi o numesc „spital duhovnicesc”. În Biserică, în starea de comuniune cu Dumnezeu, cu Sfinţii Lui şi cu ceilalţi credincioşi, oamenii trăiesc intens viaţa ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie apărat, cultivat şi sfinţit. Desigur, astăzi multe suferinţe vin şi din starea de sărăcie materială, care se adânceşte mereu în ţara noastră şi în lume, pentru că a crescut lăcomia celor ce vor să se îmbogăţească rapid şi cu orice preţ. Din acest motiv, Biserica încearcă să organizeze o asistenţă social-caritabilă cât mai extinsă, îndemnând pe cei ce au mai multe bunuri materiale să ofere celor care au mai puţin sau nu au nimic. Astfel, prin contribuţia credincioşilor săi, în primul rând, dar şi prin alte contribuţii, Biserica noastră a dezvoltat până acum numeroase programe de asistenţă socială, filantropică sau caritabilă, ca de pildă: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unităţi medicale pentru bolnavi ş.a.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Tocmai pentru a continua aceste programe şi pentru iniţierea altora noi a devenit deja o tradiţie ca, în Duminica Ortodoxiei, să se realizeze în toate bisericile din ţară, iar începând cu anul acesta, 2011, şi în parohiile ortodoxe din Diaspora românească, o colectă pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Române. De aceea, vă îndemnăm să oferiţi, cu inimă bună, ajutorul frăţiilor voastre, arătând astfel solidaritatea cu cei mai lipsiţi semeni ai noştri. Să nu uităm niciodată că în chipul omului flămând, al celui gol, al celui bolnav, al celui din închisoare, al celui trist şi suferind vine tainic, spre noi, Hristos Însuşi. Prin urmare, tot binele, spiritual sau material, pe care-l facem semenilor noştri, îl facem lui Hristos Însuşi, Care ne va binecuvânta cu darurile Sale aici, pe pământ, şi la Judecata de Apoi (cf. Matei 25). Întrucât Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că „mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), nimeni nu va sărăci pentru că a ajutat pe cei aflaţi în nevoi, ci orice om sărăceşte cu adevărat numai când devine suflet mic şi rece, deoarece împiedică lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu în lume şi uită porunca Mântuitorului: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă şi o chemare la fapta cea bună, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate, să petreceţi vremea Postului Mare cu mult folos duhovnicesc şi să ajungeţi cu pace, sănătate şi bucurie la Slăvitul Praznic al Învierii Domnului!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
şi
Locţiitor de Mitropolit al Clujului,
Albei, Crişanei şi Maramureşului

† Teofan
Arhiepiscopul Iaşilor şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului

† Irineu
Arhiepiscopul Craiovei şi
Mitropolitul Olteniei

† Nicolae
Arhiepiscopul Timişoarei şi
Mitropolitul Banatului

† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român al
Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei
Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale şi Meridionale

† Nifon
Mitropolit onorific,
Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Andrei
Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim
Arhiepiscopul Râmnicului

† Epifanie
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei
Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român al
celor două Americi

† Justinian
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Ortodox Român al
Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu
Episcopul Huşilor

† Lucian
Episcopul Caransebeşului

† Sofronie
Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim
Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie
Episcopul Giurgiului

† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion
Episcopul Tulcii

† Petroniu
Episcopul Sălajului

† Gurie
Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil
Episcop-locţiitor (administrator) al
Episcopiei Daciei Felix

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei
Episcopul Ortodox Român al
Spaniei şi Portugaliei

† Macarie
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord

† Mihail
Episcopul Ortodox Român
al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului

† Vasile Someşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale


† Sofian Braşoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Germaniei, Austriei şi
Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului şi Bacăului

† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe

Române a Maramureşului şi Sătmarului

Cuvânt de preţuire şi binecuvântare a femeii

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, marţi, 8 martie 2011:

Deşi Ziua Internaţională a Femeii nu este o sărbătoare creştină, ci o expresie a umanismului secularizat, totuşi ea poate fi un prilej de a evidenţia preţuirea pe care o acordă Biserica femeii credincioase.

Anul acesta, sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii (8 martie) poate fi conexată cu o temă de reflecţie majoră în Biserica Ortodoxă Română. Este vorba de importanţa „Sfintei Taine a Cununiei”, ca sfinţire a legăturii de iubire dintre bărbat şi femeie sau încoronarea lor „cu cinste şi mărire”, pentru a trăi o viaţă binecuvântată în vederea fericirii şi a mântuirii. Prin această sfântă Taină a Cununiei, femeia fecioară devine soţie şi apoi mamă, dacă naşte copii. Unirea aceasta a fost binecuvântată de Dumnezeu mai întâi în Rai (Facere 2, 24), iar Hristos-Domnul a sfinţit Nunta la Cana Galileii, unde a participat împreună cu Mama Sa şi cu sfinţii Săi ucenici, săvârşind acolo prima Sa minune, adică prefăcând apa în vin, spre bucuria tuturor, graţie mijlocirii Maicii Domnului. Prin aceasta, se vede că familia se află în centrul iubirii şi binecuvântării lui Hristos şi în grija Bisericii Sale. Luminat de Evanghelia lui Hristos, creştinismul a consacrat definitiv în istorie demnitatea supremă şi valoarea unică a persoanei umane, indiferent de gen, rasă ori poziţie socială. Faptul că „în Hristos nu mai este nici bărbat, nici femeie” (cf. Galateni 3, 28) înseamnă că şi unul şi celălalt sunt în primul rând persoane, adică fiinţe raţionale, libere şi iubitoare, create după chipul lui Dumnezeu sau al Sfintei Treimi (cf. Facere 1, 27). Deci, bărbatul şi femeia ca persoane sunt fiinţe egale şi complementare, chemate la comuniune de iubire, dincolo de orice condiţionări fizice, biologice sau sociale. În această perspectivă, relaţia care se stabileşte între dimensiunea umană masculină şi cea feminină nu mai poate fi gândită ca un raport de forţe concurențiale în plan biologic, intelectual şi social. Iar în plan spiritual, sfinţenia exprimă cel mai bine egalitatea dintre bărbat şi femeie, întrucât sfinţii bărbaţi şi sfintele femei din calendar se bucură de aceeaşi cinstire din partea Bisericii. Arhetipul iubirii dintre bărbat şi femeie este legătura de iubire dintre Dumnezeu şi umanitate, mai precis iubirea sfântă dintre Hristos şi Biserica Sa, numită nu doar Trup al lui Hristos (cf. 1 Corinteni 12, 27; Efeseni 4, 12), ci şiMireasă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 19, 7; 21,9).

Prin iubirea milostivă şi binecuvântarea sfinţitoare a Preasfintei Treimi, femeia a devenit, în Maria din Nazaret, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, pentru ca în Fiul ei, Iisus Hristos, să fie veşnic unite Dumnezeirea şi umanitatea. Astfel, femeia credincioasă şi smerită a fost chemată să nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Om pe pământ, pentru ca umanitatea să se poată înălţa la viaţa cerească. După modelul Maicii Domnului, vocaţia sfântă a femeii este de a da viaţă şi de-a cultiva comuniunea de viaţă în familie şi societate, întrucât numai comuniunea de iubire smerită poate fi viaţă adevărată. Astfel, însăşi participarea femeii la viaţa publică are, de cele mai multe ori, o considerabilă pondere benefică. Femeia aduce un plus de suflet, de căldură, de comuniune prin prezenţa, cuvintele şi activitatea sa, participarea ei afectivă la promovarea vieţii în comuniune fiind un factor pozitiv, uneori chiar esenţial în demersul de soluţionare promptă a unor cazuri de suferinţă socială.

Astăzi trăim într-o lume înrobită de goana după profitul material imediat şi multiplu, încât omul pierde tot mai mult sensul vieţii sale şi capacitatea de-a discerne între valorile perene şi succesele efemere, între nobleţea sufletului şi abilitatea pragmatică. Odată cu pierderea acestui discernământ, slăbeşte atât credinţa omului în dobândirea vieţii veşnice sau a mântuirii, cât şi iubirea adevărată în familie şi societate. Prin urmare, este vital să ieşim din carapacea individualismului nostru egoist şi să cultivăm iubirea smerită faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. În acest sens, să ne gândim astăzi, în stare de rugăciune şi solidaritate, în primul rând la mulţimea femeilor care suferă din cauza sărăciei, şomajului, bolilor, migraţiei, divorţului, singurătăţii, violenţei domestice şi multor umilirii. De asemenea, să ne gândim, cu preţuire şi recunoştinţă, la mulţimea femeilor credincioase şi harnice, înţelepte şi curajoase care ajută familia, Biserica şi societatea să cultive darul sfânt al vieţii ca existenţă în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni. Adresăm tuturor femeilor, dar mai ales celor care sunt soţii şi mame credincioase, cuvânt de preţuire şi binecuvântare pentru prezenţa şi lucrarea lor benefică în familie, Biserică şi societate.

Preasfânta Treime, pentru rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor, să lumineze şi să umple de bucurie toată lucrarea cea bună şi folositoare a femeilor din poporul român, întru mulţi şi fericiţi ani!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

www.basilica.ro

Programul Sfintelor Slujbe din Postul Paştelui

Miercuri : ora 18 – Pavecernita Mare

Vineri : ora 18 – Pavecerniţa Mică + Acatist

Sâmbăta : ora 8, 30 – Sfânta Spovedanie pentru cei bolnavi şi bătrâni ( la domiciliu)
ora 10 - Parastas pentru cei adormiţi (Sâmbăta morţilor)

ora 17 – Rugăciunea de seară şi Ora de învăţătură cu copiiii ( Proiectele catehetice „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala”)
ora 18 – Sfânta Spovedanie

Duminica : ora 9 – Utrenia
Ora 10 – Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare

Lasa-ti semnatura pe o fapta buna

Potrivit legislaţiei româneşti, până la data de 15 mai a acestui an, orice salariat din România poate dispune asupra unui procent de 2% din impozitul plătit statului pe veniturile obţinute în anul 2010, direcţionând această sumă către o organizaţie non-profit, o biserică sau o bursă de studii.

Această donaţie nu costă nimic contribuabilul! Ea presupune doar completarea unui formular, care va fi depus de către Parohie la Fisc până la data de 15 mai 2009. Dacă nu folosiţi această opţiune, suma respectivă, care este oricum deja încasată, va rămâne să fie gestionată de stat.

Folosindu-ne de această măsură, în anul 2010 a fost adunată suma de 839 lei, sumă destul de importantă pentru nevoile micii noastre parohii.

Bunul Dumnezeu să vadă osteneala fiecăruia şi să-i răsplătească pe măsură.

Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu Florin

PAGINA COPIILOR

Prezenţa copiilor la orele de rugăciune şi învăţătură desfăşurate în cadrul proiectelor „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala”

Datele de desfasurare a catehezelor :

15.01. 22.o1 29.01. 6.02. 12.02. 19.02. - ( 6 prezente)

Nume şi prenume - Numar de prezente

Achim Darius 5 prezente

Achim Geanina 6 prezente
Achim Paul 3 prezente

Dinu Sergiu 2 prezente
Dumitraş Eduard ( Orasul Victoria) 1 prezenta
Dumitras Teodor ( Orasul Victoria) 1 prezenta
Koşa Maria 4 prezente
Kosa Cristi 1 prezenta
Nicodin Iulia 6 prezente

Nicodin Darius 6 prezente
Radu Georgiana 5 prezente
Radu Maria 4 prezente
Radu Delia 6 prezente
Radu Octavian 6 prezente
Radu Denisa 3 prezente

Sabo Gabriela 6 prezente

Sabo Aniela 6 prezente
Silea Francesca 5 prezente
Silea Giulia 2 prezente
Telea Adriana 6 prezente
Beca Delia (Sibiu) 1 prezenta

Stănuleţ Diana (Sibiu) 1 prezenta
Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu- Florin

PILDE DE SUFLET

Nuiaua pentru bătut părinţii

Vremea, în scurgerea ei, răneşte sau ucide sentimentele cele mai aprinse şi cele mai gingaşe. Slăbeşte admiraţia, luându-i alimentele ei de căpetenie: surpriza şi admiraţia; distruge iubirea, clatină credinţa şi speranţa. Cel puţin de ne-ar lăsa mila, ca să nu fim închişi în anii bătrâneţii ca într-un mormânt.
De fapt bătrâneţea vine brusc, ca zăpada într-o dimineaţă: când te trezeşti, bagi de seamă că totul e alb.
Sper că parcurgerea istorioarei mele va fi un prilej de meditaţie şi un îndemn spre înţelepciune, că va fi un îndemn către o viaţă mai înaltă, către ideal şi formare a unui caracter sănătos, atât a celor bătrâni, cât şi a celor tineri.

Un bătrân care agonisise în viaţă destul de multă avere, ce s-a gândit ? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. I-au promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, i-au dat cea mai întunecoasă, cea mai proastă cameră, oferindu-i, din când în când, câte o farfurie de mâncare.
Ce s-a gândit atunci bătrânul? Şi-a confecţionat o mică ladă, pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vecin prieten, căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat: „Împrumută-mi toţi banii pe care îi ai şi mâine ţi-i aduc înapoi”. Acela i-a împrumutat banii.
Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere banii cu mare zgomot, aşa încât fii, în aceiaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani. L-au văzut şi cum i-a pus în lada de sub pat.
Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune. Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă. Acum ,în afară de ceea ce primiseră deja, mai sperau să primească şi banii, şi pentru aceasta trebuiau să intre în graţiile bătrânului. De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii prietenului său.
Într-o zi bătrânul tată a murit, după ce s-a bucurat de atenţia fiilor lui în ultimii ani ai vieţii.
Fiii s-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri. L-au îngropat cu bucurie, după care, venind acasă, au căutat cheile şi au deschis lada. În ladă n-au găsit însă decât o nuieluşă de care era legată o hârtie pe care scria: „cu nuiaua aceasta să fie bătut fiecare părinte care îşi va da averea fiilor înainte de vreme.”

Din nefericire ne rămâne un interval de timp prea mic între timpul în care suntem prea tineri şi acela în care suntem prea bătrâni.
Preoteasa Maria Codrea

CATEHISMUL ORTODOX

Una din îndatoririle de căpetenie ale fiecărui creştin ortodox este de a şti ce crede şi cum crede, de a cunoaşte cuprinsul dreptei credinţe, pentru a nu fi amăgit de învăţături greşite şi deşarte.
Învăţătura credinţei creştine se cuprinde pe scurt în Catehismul ortodox. În această carte, sub forma întrebărilor şi răspunsurilor, se cuprinde tot ce trebuie să cunoască un creştin adevărat.

88. Pe ce altă cale a firii ştim că există Dumnezeu?
Pe calea conştiinţei, care, după firea văzută, este al doilea învăţător al omului. Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Ioan Damaschin spun că: „cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu este pusă de El în chip firesc în toţi oamenii” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre Ana, 1, n. 4, Migne, P. G., LIV, col. 636; Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 1,1, Migne, P. G., XCIV, col. 789).
Sf. Grigorie Teologul observa că „puterea din noi, înnăscută tuturor, prima lege lipită de noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele văzute, este raţiunea.” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 11 Teologic, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 48).

89. Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu numai pe calea firii? Noi cunoaştem existenţa lui Dumnezeu şi pe calea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti supranaturale. Dumnezeu Şi-a descoperit existenţa Sa proorocilor, S-a arătat prin Fiul Său Cel întrupat şi Se va face cunoscut în împărăţia cerurilor. „Duhul, zice Sf. Irineu, pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viaţa veşnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu” (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 4, 20, 5, Migne, P. G., VII, col. 1035).
Cunoaşterea mai presus de fire a lui Dumnezeu, pe care cei îmbunătăţiţi moral, ajunşi pe cea mai înaltă treaptă a urcuşului duhovnicesc după curăţirea de patimi, o gustă anticipativ încă din această viaţă, constituie însăşi viaţa veşnică pentru cei drepţi în împărăţia cerurilor (Ioan 17, 3).

FIINŢA LUI DUMNEZEU
90. Ştim noi ceva despre fiinţa lui Dumnezeu?
Nu putem cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu nici pe calea firii, nici pe calea mai presus de fire. Fiinţa lui Dumnezeu este "ascunsul" tainic, la care nu ne putem ridica cu mintea şi cu care nu putem intra în legătură. Ea e mai presus de orice nume, cum spune Dionisie Pseudo-Areopagitul. Dar noi cunoaştem lucrările acelei fiinţe, care coboară la noi, cum zic Sf. Părinţi. Toate numele ce le dăm lui Dumnezeu privesc aceste lucrări; înţelepciunea lui Dumnezeu, văzută în lume, este o astfel de lucrare; puterea Lui creatoare la fel. Aceste lucrări le mai numim şi însuşiri ale lui Dumnezeu, sau pe baza acestor lucrări îi dăm lui Dumnezeu aşa-numitele însuşiri. În cunoaşterea firească, aceste lucrări sau însuşiri ale lui Dumnezeu le aflăm prin analogie de la lucrările create; în cunoaşterea mai presus de fire avem o vedere mai de-a dreptul a lor.

ÎNSUŞIRILE LUI DUMNEZEU
91. Ce înseamnă cuvintele: "Cred întru unul Dumnezeu"? Aceste cuvinte au fost puse în Simbolul Credinţei pentru a risipi credinţa deşartă a păgânilor, că sunt mai mulţi dumnezei. Credinţa într-un singur Dumnezeu, sau monoteismul, e susţinută de toţi Părinţii şi Scriitorii bisericeşti care s-au ocupat de acest adevăr.
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1992, paginile 49 - 50

Sfinţii români prăznuiţi în lunile ianuarie şi februarie

Începând cu luna iulie a anului trecut, fiecare număr al acestui buletin parohial a conţinut o rubrica specială închinată Sfinţilor români. Aceşti sfinţi sunt personalităţi religioase provenite fie din neamul românesc, fie din alt neam, dar care şi-au dat viaţa pentru credinţă pe cuprinsul patriei noastre sau ale căror moaşte se află spre cinstire în ţara noastră.
Pentru că numărul din luna ianuarie a fost unul deosebit de aglomerat, în numărul actual vom cuprinde atât sfinţii românii prăznuiţi în luna ianuarie, cât şi pe cei din luna februarie. Vă reamintim că numele acestor sfinţi români sunt însemnate în calendarul bisericesc editat la Sibiu cu litere îngroşate, astfel încât îi este foarte uşor oricărui creştin să urmărească ce sfinţi ai neamului nostru sunt cinstiţi în fiecare lună a anului.

10 ianuarie – cuviosul Antipa de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca monah în mânăstirea Brazi din Vrancea. Rămâne aici vreme de doi ani de zile căci pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiţi părinţi athoniţi tainele nevoinţei duhovniceşti, devenind vestit pentru asprimea postului şi a nevoinţelor sale ascetice. Totodată era mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus şi a primit darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. În anul 1860, căutând smerenia şi liniştea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iaşi. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulţi credincioşi pentru a primi de la el sfaturi şi îndrumare duhovnicească. Căutând liniştea şi singurătatea, sfântul hotărăşte să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ţinuturile ucrainene şi ruseşti.
Ajunge la mânăstirea Valaam din nordul Rusiei, unde avea să petreacă alţi şaptesprezece ani de mari nevoinţe. A plecat la Domnul în ziua de 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.
Este cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi şi mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinţilor începând cu anul 1992.
Părţi din moaştele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din Bucureşti şi din ţară.

13 ianuarie - Sfinţii mucenici Ermil şi Statornic au trăit în secolele III-IV, pe vremea împăratului Liciniu. Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.
Nevrând să jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării.
Văzând credinţa şi răbdarea diaconului Ermil, Sfântul Stratonic a ales să moară şi el pentru Hristos, primind astfel cununa dumnezeiască a muceniciei.

25 ianuarie – Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, este unul dintre primii ierarhi cunoscuţi cu numele, care au slujit lui Dumnezeu pe teritoriul ţării noastre. Era originar din Capadocia, fiind numit episcop al Tomisului (Constanţa de azi) în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene. Bretanion a condus Episcopia Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie.

28 Februarie – Sfântul Ioan Cassian, s-a născut în Sciţia Mică (Dobrogea de azi) în jurul anului 360. Se călugăreşte la o mănăstire din Dobrogea (iată cât de vechi este monahismul românesc !), iar în anul 380 îşi începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilor. Roada acestor peregrinări se va aşterne apoi în scris în cele două opere capitale ale sale: Aşezămintele vieţii mânăstireşti de obşte şi Convorbirile cu Părinţii deşertului.
Cea dintâi lucrare va servi ca bază la organizarea celor două mânăstiri - una de bărbaţi (Sfântul Victor) şi alta de femei -întemeiate şi conduse de el în sudul Galiei (Franţa de azi), lângă Marsilia, care au rămas apoi modele pentru toate mânăstirile de sistem chinovitic (cu viaţa de obşte) din Apus. Cea de-a doua lucrare, socotită în general capodopera sa, inaugurează un gen literar nou în literatura patristică, acela al Patericului, care va face carieră mai ales în Răsărit, dar va constitui şi în Apus lectura preferată a monahilor şi a tuturor doritorilor de progres şi desăvârşire în viaţa spirituală creştină.
În teologie a lăsat lucrarea Despre întruparea Domnului (De incarnatione Domini), în care expune doctrina ortodoxă împotriva lui Nestorie. A trecut către Domnul între 430-435.

28 Februarie - Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, fiind contemporan cu Sfântul Ioan Casian.
După ce a învăţat carte în satul natal şi pe lângă Episcopia Tomisului, s-a dus să deprindă învăţătura Sfinţilor Părinţi în părţile Constantinopolului.
Împreună cu Sfântul Ioan Casian a intrat în viaţa monahală, la una din mânăstirile din sudul Dobrogei.
S-au nevoit apoi un timp şi în mânăstirile din Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit pe amândoi – pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.
După o aspră şi îndelungată nevoinţă duhovnicească, ajungând la măsura sfinţeniei, Cuviosul Gherman a răposat la Roma, prin anii 405-415, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.

Preot paroh Ivănuşcă Liviu -Florin

2011 - ANUL SF. BOTEZ ŞI AL SF. CUNUNII

Învăţătura despre Sf. Botez cuprinsă în Catehismul ortodox

165. Cine poate boteza?
Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul (Canoanele 46-50, ale Sf. Apostoli). În lipsă de preot poate boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului. Cum ? - Afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfântă a Botezului: «Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin» (Canoanele 44-45 al Sf. Nichifor Mărturisitorul şi Mărturisirea Ortodoxă, partea I, Răspuns la întreb. 103, trad. cit. p. 93). Dar dacă cel botezat astfel rămâne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului, după rânduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc exorcismele şi nu se mai face Sfinţirea apei, ci numai îl miruieşte cu Sf. Mir, citindu-i rugăciunile care urmează de aici înainte (Ghenadie, fost Episcop de Argeş, Liturgica, Buc. 1877, p. 182; Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Ed. Inst. Biblic, Bucureşti, 1980, p. 356).

166. Unde se săvârşeşte Botezul?
În pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârşirea Botezului nu numai în case, ci chiar în paraclisele din casele particulare (Canonul. 59 al Sinod. VI ecum. şi Canonul 31 al aceluiaşi Sinod). Numai în cazuri cu totul rare şi de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârşirea Botezului în case.

167. Când se săvârşeşte Botezul?
Pentru Botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple să moară nebotezaţi. Dacă pruncul e firav şi există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere (Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul; Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 61 şi 62 (trad. rom, p. 72, 77); Rugăciune la însemnarea pruncului când i se pune numele a opta zi după naştere, în Molitfelnic (ediţia 1984, p. 13-14)). Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile după naşterea pruncului, sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.

168. Ce sunt naşii? Care e rostul lor la Botez şi care sunt datoriile lor faţă de fini?
Naşii sunt persoanele în vârstă care însoţesc pe prunc la Botez, răspunzând şi făcând cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sunt părinţii sufleteşti ai pruncului, născându-l pentru viaţa cea nouă, în Duhul, aşa cum părinţii l-au născut pentru viaţa cea trupească. Sunt totodată garanţi (sau chezaşi) ai acestuia în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, chezăşuind că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun credincios (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, VII, 3, trad. rom. de Pr. C. Iordăchescu, 1932, p. 150-152 şi Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p. 76).
Naşul trebuie să fie creştin ortodox (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p.73 şi Rânduiala înaintea Sf. Botez, în "Molitfelnic", ed. 1937, p. 14) şi bun credincios, în vârstă şi de acelaşi sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului său şi la vremea cuvenită să-l înveţe adevărurile credinţei creştine. Să-i fie învăţător şi îndrumător în cele sufleteşti, sârguindu-se a face din el un bun credincios şi vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş si să-l respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup.

( continuare în numărul viitor)

Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1992, paginile 267 - 268

Catedrala Mântuirii Neamului – o necesitate practică şi un simbol al demnităţii naţionale

Legea Catedralei ( legea 261/2005) prevede că „fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale” (art. I, alin. 2). Ca atare, potrivit prevederilor legale în vigoare, Guvernul României a acordat recent Patriarhiei Române un sprijin financiar în valoare de zece milioane lei pentru lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului pe anul 2011. Această sumă reprezintă doar 5% din suma de 200.000.000 lei aferentă lucrărilor de execuţie pe anul 2011. Banii din acest sprijin guvernamental provin şi din impozitele plătite statului român de către credincioşii români ortodocşi, care reprezintă majoritatea poporului român (87%).
Impozitul şi contribuţiile aferente salariilor, TVA-ul etc. care vor fi plătite de către Patriarhia Română Statului Român din suma de 200.000.000 lei se estimează a fi de aproximativ 60.000.000 lei, în anul 2011 ( mai precis, la nivelul anului 2011, Statul dă 10 milioane şi ia 60 înapoi – nota redacţiei).

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6 iulie 2010, pe toate calendarele bisericeşti – 2011, editate de către eparhiile Patriarhiei Române din ţară şi străinătate, a fost tipărită imaginea Catedralei Mântuirii Neamului însoţită de apelul Ajutorul tău pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi menţionate conturile în lei, euro şi dolari (USD) deschise de Patriarhia Română în care pot fi făcute donaţii prin virament.

În şedinţa de lucru din 16 – 17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române.
Astfel, potrivit acestei hotărâri sinodale, pentru informarea credincioşilor asupra colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în fiecare lăcaş de cult ortodox va fi afişat un anunţ care va cuprinde imaginea Catedralei Mântuirii Neamului, anunţul emiterii unei chitanţe indiferent de sumă, modelul de chitanţă şi conturile bancare în care se pot face direct donaţii prin virament de către persoanele fizice sau juridice.

Donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului vor putea fi făcute la parohii, mănăstiri şi schituri doar clericilor angajaţi la respectivele unităţi de cult. Donatorii vor primi pentru suma donată o chitanţă personalizată din chitanţierele puse la dispoziţie de către Patriarhia Română prin intermediul centrelor eparhiale, corespunzător numărului unităţilor de cult din subordine. Fiecare eparhie va transmite apoi, prin intermediul protopopiatelor din jurisdicţie, carnetele-chitanţier către fiecare parohie şi mănăstire.

În fiecare lună, protopopiatele vor centraliza electronic, în baza unor procese verbale, chitanţele eliberate de unităţile de cult din teritoriu pe care le vor trimite, împreună cu sumele aferente, către centrele eparhiale.

La rândul lor, eparhiile vor centraliza electronic procesele verbale cu chitanţele de la toate unităţile de cult aflate în jurisdicţie, iar sumele aferente vor fi transferate prin virament direct în conturile bancare ale Patriarhiei Române, aferente Catedralei Mântuirii Neamului. Predarea centralizării către Patriarhia Română se va face împreună cu ordinul de plată bancar.

Însumarea informaţiilor şi a documentelor necesare înregistrării în contabilitatea Patriarhiei Române se va face în luna curentă pentru luna precedentă.

Verificarea fiecărei chitanţe de către persoanele donatoare se poate face prin apelarea la numărul de telefon: 021 406 71 82 sau la adresa de e-mail: contabilitate@patriarhia.ro.

În pomelnicul ctitorilor Catedralei de pe site-ul www.catedralaneamului.ro vor fi menţionate numele donatorilor, dar numai cu acordul acestora.

Ţinând cont de faptul că în parohiile şi mănăstirile Patriarhiei Române în primele duminici din postul Sfintelor Paşti (care începe la 7 martie 2011) se va organiza colecta pentru Fondul Central Misionar destinat în special ajutorării comunităţilor ortodoxe româneşti sărace din ţară şi din străinătate, colecta naţională pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului va începe după sărbătoarea Sfintelor Paşti (24 aprilie 2011).

Pentru evitarea fraudelor, Patriarhia Română nu împuterniceşte pe nimeni să colecteze bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului în spaţiile publice, la casele credincioşilor sau sediile instituţiilor publice de stat ori ale firmelor private. În acelaşi timp, urmare unor sesizări primite, Patriarhia Română respinge încercările unor societăţi comerciale de a folosi donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului ca pretext pentru neplata datoriilor către alte persoane juridice.
Celor care încă se mai opun construirii viitoarei Catedrale patriarhale prin lamentaţii tardive, deşi la începutul lunii septembrie 2010 a fost obţinută autorizaţia de construire, iar acum se desfăşoară lucrările de execuţie, le reamintim faptul că edificarea acesteia este o necesitate practică, liturgică şi misionară şi, ca atare, o responsabilitate imediată a Patriarhiei Române.

Biserica Ortodoxă Română este singura dintre Bisericile Ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa şi demnitatea poporului ei.

Patriarhia Română mulţumeşte tuturor celor care în ultimii ani au sprijinit-o în continuarea demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, şi, mai ales, clerului şi credincioşilor care au contribuit sau contribuie financiar pentru înălţarea acesteia, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, bucurie şi mult ajutor în viaţă.

Biroul de presă al Patriarhiei Române
www.basilica.ro

Au aparut numerele 36 si 37 ale Buletinului Parohial "Credinta si cultura la Nou Roman"

Iata care sunt titlurile articolelor din cele 2 numere:

nr. 36 / decembrie 2010
- Colindători de seamă la Nou Român
- Pastorala IPS Laurenţiu Streza la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae - 2010
- Sfinţii români prăznuiţi în luna decembrie
- Catehismul ortodox (intrebarile 85 -87)

nr.37 /ianuarie 2011
-Bucuria Crăciunului la Nou Român
- Hristos – lumina cunoştinţei in Simbolul de credinţă ortodox (Pastorală la Naşterea Domnului 2010)
- Duminica zi de sărbătoare şi prima zi a săptămânii (Lămuriri privind calendarul creştin ortodox pe anul 2011)
- 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii
- Prevederi speciale referitoare la Cimitirul parohial din Nou Român
- Câteva din realizările anului 2010 la Parohia Ortodoxă Nou Român


Pr.paroh Ivanusca Liviu Florin

Câteva din realizările anului 2010 la Parohia Ortodoxă Nou Român

Pe plan administrativ:
- Lucrările efectuate la cimitir
- Sistemul de sonorizare în biserică
- Montarea a 3 uşi Termopan ( 2 la casa parohială şi 1 la birou)
- Renovarea troiţei din centrul satului (Fam Achim)

Pe plan organizatoric
- Festivitate a de decernare a titlului de „Cetăţean de onoare a satului Nou Român” dl doctor Gheorghe Telea Bologa ( 23 aprilie)
- Vizita PS Andrei Făgărăşanul şi Maslu de Obşte ( 24 octombrie)
- „Festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă” (5 decembrie)

Pe plan catehetic
- Întâlnirile cu cei mici în cadrul Proiectului „Hristos împărtăşit copiilor” (în fiecare zi de sâmbătă)
- Iniţierea unui nou proiect catehetic „Alege şcoala”
- Participarea lucrărilor a patru dintre elevii satului nostru la concursul de oratorie creştină „Crezul meu” - faza pe protopopiatul Avrig
- Festivitatea de încheiere a anului catehumenal 2009 – 2010 (27 iunie)
- Serbarea de Crăciun (25 decembrie)

Pe plan social
Colecte în bani pentru
- Victimele cutremurului din Haiti : 325 lei
- Micuţul Bota Siluan: 280 lei
- Ramba Adrian – Ilie : 207 lei
Colecte în haine, încălţăminte si produse pentru sinistraţii inundaţiilor din Moldova

Pe plan cultural
- apariţia numerele 25 până la 36 (ianuarie – decembrie 2010) a buletinului parohial „Credinţă şi cultură la Nou Român”
- Iniţierea unui pagini pe internet dedicată parohiei Nou Român:
http://parohiaortodoxanouroman.blogspot.com/.


Pe plan liturgic:
3 botezuri:
Gheorghiţă Nicolae Crăciun (16 ianuarie)
Harhoi Anamaria (17 ianuarie)
Ciocoiu Andreea – Nicoleta (24 ianuarie)

1 cununie
Fam Telea Dan şi Mihaela ( 30 octombrie

7 decese:
Sabo Petru (data decesului - 2 februarie)
Dindeal Ioan (14 martie)
Beca Ioan (15 aprilie)
Telea Mărioara (23 august)
Cândea Ludovica (9 octombrie)
Telea Petru (19 octombrie)
Beca Eleonora (7 noiembrie)

Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu Florin

Duminica zi de sărbătoare şi prima zi a săptămânii - Lămuriri privind calendarul creştin ortodox pe anul 2011

În calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011, duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă (cf. Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1). Deci, nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră.

În calendarul creştin – ortodox al Bisericilor de limbă greacă, acesta fiind calendarul de bază al Ortodoxiei, duminica apare ca fiind prima zi a săptămânii, cum ne spune Sfânta Evanghelie, iar luni a doua zi, marţi a treia zi, miercuri a patra zi s.a., adică luni este ziua a doua după duminică, aceasta fiind ziua întâi a săptămânii.

În concluzie, calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011 nu schimbă cu nimic ordinea zilelor, ci doar subliniază că săptămâna nu începe cu luni, zi de lucru, ci cu o zi duhovnicească şi anume duminica, zi de sărbătoare şi de odihnă. Pentru oamenii care nu cunosc suficient Sfânta Evanghelie şi înţelesul calendarului, ziua de luni este considerată prima zi a săptămânii, întrucât este prima zi de lucru din săptămână, dar pentru creştinii duhovniceşti şi cunoscători ai Sfintei Evanghelii şi ai Tradiţiei duhovniceşti a Bisericii, ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii, adică duminica.

Prin urmare, nu trebuie să ne tulburăm şi nici să ne punem întrebări inutile, ci este nevoie de o înţelegere mai duhovnicească a calendarului şi a timpului vieţii noastre, ca timp al mântuirii care are în centrul lui adevărul Învierii lui Hristos, ca temelie a învierii noastre din păcat şi din moarte.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 6 iulie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2011 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2011 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

În anul 2011, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Tainele Sfântului Botez şi Sfintei Cununii (prezentare istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, pregătirea în vederea primirii lor, pastoraţia familiei creştine, practici neortodoxe, necanonice şi nelegale privind săvârşirea celor două Sfinte Taine, problema familiilor mixte din punct de vedere interconfesional sau interreligios etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral-social despre cele două Sfinte Taine, rolul familiei creştine din punct de vedere religios, spiritual, cultural şi social şi apărarea instituţiei sacre a familiei în faţa provocărilor contextului contemporan secularizat. O atenţie specială va fi acordată celor două Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, ora de religie şi programul catehetic Hristos împărtăşit copiilor al Patriarhiei Române.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2011 se va trata tema 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, care va fi aprofundată la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2011 sau la una dintre conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

În toamna anului 2011, la Palatul Patriarhiei va avea loc o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi organizată o expoziţie tematică cuprinzând cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii care reflectă Botezul şi familia creştină în arta bisericească ortodoxă.

Manifestările organizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română vor fi susţinute şi mediatizate pe larg de către Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică.

Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea în anul 2011 o secţiune specială, care va prezenta calendarul evenimentelor, informaţii, ştiri, documentare şi activităţile realizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Bucuria Crăciunului la Nou Român

Şi în acest an, în cea dintâi zi a sărbătorii Naşterii lui Hristos, la ceas de Vecernie, în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Parohia Nou Român, judeţul Sibiu, s-a făcut mare bucurie celor mai mici dintre noieni. Au fost răsplătiţi cu daruri copiii care participă în mod regulat la sfintele slujbele şi la cursurile proiectul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, însă Moşu’, în bunătatea sa, n-a uitat nici de ceilalţi copii din sat ori de nepoţeii veniţi la bunici în vacanţă, având un dar pentru fiecare. Prin implicarea nemijlocită a preotului paroh şi cu sprijinul unor credincioşi inimoşi au fost oferite copiilor icoane şi 50 de pungi de cadouri.

Pe de altă parte, şi cei mici au fă­cut tot posibilul ca să se arate vrednici de aceste daruri, încântând pe toţi cei prezenţi prin susţinerea unei frumoase serbări de Crăciun, ale cărei principale piese le-au reprezentat: sceneta religioasă „Irozii”, rostirea poeziilor de iarnă şi Crăciun şi intonarea unor preafrumoase colinde româneşti.

Colindători de seamă la Nou Român

A devenit deja o tradiţie, ca în ajunul sărbătorii închinate Sf. Ierarh Nicolae, Complexul Muzeal „Astra” din Sibiu să organizeze „Festivalul naţional al datinilor şi obiceiurilor de iarnă”. Tot o tradiţie a devenit, ca în cadrul acestui festival, cea de a treia zi, ziua de duminică, să fie rezervată manifestărilor desfăşurate în satul Nou Român.

Dacă anul trecut am primit vizita unor formaţii artistice şi grupuri de colindători din judeţele Neamţ şi Braşov, ediţia de anul acesta, cea de a IV-a la număr, ne-a prilejuit vizita unui număr şi mai mare de oaspeţi, la Nou Român sosind grupuri de colindători din judeţele Botoşani ( grupurile „Căiuţii albaştri” din Fliticeni şi „Balada din Botoşani”), Bacău (Ansamblul „La porţile neamului” - com. Palanca) şi Neamţ (Ansamblul „Obiceiuri şi tradiţii populare Drumul Baltagului” - comuna Borca) .

Fiind zi de duminică, în mod firesc, oaspeţii au fost aşteptaţi de către noieni la Sfânta Biserică. Colindătorii s-au rugat, împreună cu credincioşii din sat, pentru sănătatea lor şi a familiilor lor, în biserica parohială cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”şi au adus slavă şi mulţumire lui Dumnezeu prin intonarea câtorva colinde tradiţionale româneşti.

După un scurt moment artistic desfăşurat în faţa sfintei biserici, întreg alaiul a pornit pe uliţele satului, în cântec de sărbătoare, îndreptându-se spre Centrul cultural memorial „Dr. Gheorghe Telea Bologa”.

Numărul mare de colindători şi de spectatori au făcut, ca odată ajunşi la bătrânul conac, curtea acestuia să se dovedească neîncăpătoare. În acest caz, organizatorii au considerat oportun ca spectacolul să se desfăşoare într-un loc mai larg, fiind ales în acest scop centrul satului, în faţa Monumentului Eroilor.

Pe acest platou grupurile artistice şi-au demonstrat aleasa măiestrie, fiind interpretate o gamă extraordinar de bogată de obiceiuri si tradiţii: Capra, Ursul, Căluşarii, Măştile, Pluguşorul, ş.a., fiecare reprezentaţie fiind răsplătită cu binemeritate aplauze şi vii mulţumiri.

După-amiaza s-a încheiat cu o mică agapă frăţească oferită de gazde, bun prilej pentru localnici, dar şi pentru oaspeţi, de a se cunoaşte şi, de ce nu, de a lega noi prietenii. Fiind încântaţi de frumoasa primire ce li s-a făcut, atât la biserică cât şi la muzeu, oaspeţii noştri au promis că vor reveni cu plăcere şi altă dată la Nou Român.

În încheiere, nu putem decât să aducem mulţumiri acelor persoane, datorită cărora acest eveniment a fost posibil la Nou Român, şi anume, domnului Valeriu Ion Olaru, directorul Muzeului Astra din Sibiu şi domnului doctor Gheorghe Telea Bologa, fiu şi cetăţean de onoare al satului nostru.

Dragi colindători, vă aşteptăm cu drag şi la anul !

Preot paroh Ivănuşcă Liviu Florin

PASTORALA IPS LAURENTIU STREZA LA SARBATOAREA SFANTULUI IERARH NICOLAE - 2010

Iubiţi fii sufleteşti,
Sărbătoarea de astăzi, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, are, pentru poporul nostru, alese semnificaţii duhovniceşti, Sfântul Nicolae fiind unul din cei mai apropiaţi mijlocitori către Dumnezeu pentru noi. De aceea, aproape în fiecare biserică de pe cuprinsul ţării noastre, la loc de cinste, imediat după icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Domnului, vom regăsi icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Şi, nu de puţine ori, zugravii noştri populari au găsit de cuviinţă să îl reprezinte, în iconostasul sau pe pereţii bisericilor noastre, pe Sf. Nicolae în port popular românesc.

În acest an, sărbătoarea de astăzi este una deosebită şi pentru că suntem în anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Nu întâmplător le omagiem împreună, căci, atât Simbolul credinţei, cât şi Autocefalia exprimă integritatea Bisericii noastre naţionale, ca mădular al Bisericii Ortodoxe, care este Trupul lui Hristos. Simbolul sau mărturisirea de credinţă – pe care o rostim la oficierea Tainei Sf. Botez, la fiecare Sf. Liturghie şi în multe alte ocazii – exprimă caracterul integral sau deplin al credinţei noastre, cea dreaptă şi mântuitoare. La rândul său, autocefalia sau cârmuirea de sine stătătoare exprimă caracterul integral al vieţii noastre bisericeşti, faptul de a avea ca Biserică locală deplinătatea lucrărilor sacramentale şi canonice, încredinţate de Domnul Hristos Sfinţilor Apostoli şi urmaşilor acestora, pentru a conduce poporul lui Dumnezeu pe calea mântuirii.

Desigur, aşa cum nu putem fi credincioşi decât într-o comuniune de viaţă cu Sfânta Treime, Căreia ne închinăm şi pe Care o preaslăvim, tot astfel, nu putem fi o Biserică autocefală decât în comuniune cu întreaga Biserică – una, sfântă, sobornicească şi apostolică, din trecut, ca şi de astăzi. Mai mult, deplinătatea credinţei şi a vieţii bisericeşti se presupun una pe cealaltă. Nu putem fi în Biserică fără a fi credincioşi, nici cu adevărat credincioşi în afara Bisericii. În acest sens, cu durere şi părintească grijă, trebuie să atragem atenţia credincioşilor noştri şi asupra grupărilor religioase care îşi spun „Biserici Ortodoxe”, dar care nu au rămas în comuniune, în frăţietate creştină şi sinodalitate canonică cu Biserica Dreptmăritoare. Şi ne referim aici, mai ales, la acel grup minor de credincioşi, preoţi şi laici, rupţi din Biserica Ortodoxă, care încearcă, tot mai mult în ultima vreme, să se reorganizeze, sub forma schismei stiliste (cunoaştem cu toţii că o astfel de mănăstire s-a ridicat în Arhiepiscopia noastră în preajma localităţii Şelimbăr, jud. Sibiu, având şi un episcop, iar în Braşov se construieşte o biserică stilistă, fără credincioşi). Pericolul cel mare vine tocmai din înşelarea credincioşilor noştri, prin săvârşirea unor slujbe identice, de preoţi şi ierarhi care nu au succesiune apostolică, şi astfel serviciile lor religioase nu sunt valide canonic şi nu sunt primite la Dumnezeu. De aceea, ei se consideră adevăraţii ortodocşi, batjocorând lucrările Bisericii noastre prin practica rebotezării ortodocşilor şi absolutizarea ideii de sfântul calendar (cel pe stil vechii). Dacă un ceas care măsoară timpul, la fel ca şi calendarul, el trebuie reparat sau schimbat. Calendarul este alcătuit şi îndreptat de astrologi, dar folosit şi de Biserică pentru sărbătorile ei. Biserica Ortodoxă Română se află în „intercomuniune” cu toate Bisericile Ortodoxe, inclusiv cu cele care respectă vechiul calendar iulian, şi slujim împreună, fără să ni se ceară rebotezarea noastră ca fiind eretici. Feriţi-vă de uneltirile acestor „superortodocşi!”că nu sunt decât lupi amăgitori, îmbrăcaţi în piei de oaie!

Pe lângă cazul acestor grupări necanonice (stiliste), există, din nefericire, şi mulţi semeni de-ai noştri, care se consideră membri ai Bisericii noastre Ortodoxe, dar îi ignoră credinţa şi îi dispreţuiesc rânduielile. Nu este suficient să ne botezăm copiii, să ne cununăm, să ne înmormântăm părinţii şi să mai trecem câteodată pe la biserică pentru a da o pomenire şi a aprinde o lumânare, iar în rest să trăim după cum ne convine mai bine, neţinând seama de învăţăturile credinţei, de poruncile lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,

Să ne ferim de aceste căderi de la integritatea credinţei şi a vieţii în Biserică. Să părăsim păcatele, dar nu şi Biserica. Să rămânem în Biserică, dar nu şi în păcate. Să luăm aminte la pilda vieţii Sf. Nicolae, care ne învaţă pe toţi, păstori şi păstoriţi, un autentic mod de credinţă şi viaţă ortodoxe, trăite în deplinătatea lor. Iată cât de minunat ne învaţă să fim adevăraţi creştini-ortodocşi imnul de cinstire al Sf. Nicolae: „Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.”

În acest tropar, îl numim pe Sfântul Nicolae „îndreptător credinţei…”: Viaţa Sfântului Nicolae a fost o mărturisire vie a adevărului de credinţă mântuitor. Biserica şi-a expus credinţa cea adevărată în secolul al patrulea, prin Simbolul de Credinţă, de la Niceea şi Constantinopol, respingând erezia arianismului, care nega divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos şi a Duhului Sfânt. Între cei care au luptat cu neînfricare pentru mărturisirea dreaptă şi mântuitoare a credinţei s-a aflat şi Sf. Nicolae. Să ne îndreptăm şi noi credinţa şi să rămânem statornici în ea, devenind, la rândul nostru, prin exemplul personal, îndreptători ai credinţei nestatornice sau rătăcite a celor din jur.

În al doilea rând, îl numim pe Sfântul Nicolae: „chip al blândeţelor…”: Asemenea acestui sfânt, se cuvine să „ţinem adevărul în iubire” (Efes 4,15), nu cu fanatism şi cu ură, nu cu dispreţ şi cu prigonire, ci rugându-ne cu dragoste pentru „unirea tuturor” cu Domnul şi Biserica Sa.

Îl numim, de asemenea, pe Sf. Nicolae „învăţător al înfrânării…” şi ne aducem aminte de unul dintre cele mai impresionante episoade din viaţa Sf. Nicolae, cum şi-a dăruit avuţia pentru a salva de la desfrânare fetele unui tată, atât de sărac, încât din disperare se hotărâse să le oblige la prostituţie, cea mai ruşinoasă faptă pentru o femeie de altădată. Cu multă durere, trebuie să recunoaştem că în zilele noastre prostituţia nu este numai foarte răspândită, ci se fac eforturi repetate de a fi legalizată.

Sf. Nicolae a intervenit în favoarea unor persoane condamnate pe nedrept la moarte sufletească. Să-i urmăm exemplul de iubire şi să intervenim şi noi, cu toate puterile, pentru salvarea familiilor, a copiilor şi a întregii societăţi de la moartea prin păcatele atât de grave amintite aici. Să ne solidarizăm şi să apărăm valorile moralei creştine, a curăţiei sufleteşti şi a sănătăţii trupeşti a cetăţenilor, să ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să inspire cu gândul cel bun autorităţile noastre de stat, pentru a ocroti familia şi a sprijini naşterea de prunci.

Iubiţi credincioşi,
Pilda Sf. Ierarh Nicolae se cuvine să fie urmată şi de către noi, creştinii de astăzi. Să-i urmăm în credinţă, în nădejde, dar mai ales în dragoste. Iar dragostea să ne-o arătăm, mai întâi, prin responsabilitatea faţă de familiile şi copiii noştri, faţă de integritatea lor fizică şi psihică, morală şi spirituală, şi apoi prin faptele bune faţă de semenii noştri aflaţi în necazuri, lipsuri şi încercări.

A devenit o frumoasă tradiţie organizarea, cu prilejul acestui praznic, a colectei generale pentru constituirea Fondului Filantropic Eparhial, destinat operei filantropice, sociale şi misionare, mai ales în vremurile de recesiune pe care le trăim şi, în care, destui semeni ai noştri sunt lipsiţi de cele necesare traiului, solicitându-ne ajutor urgent.

În acest an, 2010, ca şi în cei anteriori, Sectorul de Asistenţă Socială al Arhiepiscopiei noastre a acordat ajutoare substanţiale familiilor sărace şi nevoiaşe şi multor oameni bolnavi, care aveau nevoie de sprijin pentru procurarea de alimente şi medicamente şi pentru achitarea datoriilor la întreţinere.

Suntem încredinţaţi că, şi în acest an, Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae ne va călăuzi inimile spre aplecarea asupra nevoilor celor de lângă noi, asupra semenilor aflaţi în momente grele, fiecare dintre noi continuând, prin faptele milei creştine, pilda de viaţă şi dăruire a Sfântului prăznuit astăzi.

Fie ca Sf. Ierarh Nicolae să ne fie tuturor preaiubit rugător şi mijlocitor dinaintea Preasfintei Treimi, iar, prin mijlocirea lui, să ne învrednicim, să petrecem cu bucurie multă aceste sfinte zile ale postului Crăciunului, spre folosul nostru sufletesc şi trupesc, şi să ajungem şi la ziua cea sfântă şi luminoasă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia să-i fie slava în vecii vecilor. Amin.

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
† LAURENŢIU
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Proiectul educaţional „Alege Şcoala” se va desfăşura şi în Parohia Ortodoxă Nou Român

Unul dintre proiectele care vor fi implementate în scurt timp şi în parohia noastră, în continuarea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“, este proiectul educaţional „Alege şcoala“. Acesta se va desfăşura pe parcursul a trei ani şi va avea drept scop prevenirea şi combaterea fenomenului de abandon şcolar, precum şi rezolvarea cazurilor de delincvenţă juvenilă, prin organizarea la nivel parohial a programului de catehizare „Şcoala de duminică“.
Prin acest proiect Patriarhia Ortodoxă Română urmăreşte să ajute cel puţin 18.000 de copii, atât din mediul rural, cât şi urban, inclusiv de etnie romă, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, care vor beneficia de sprijin pentru a nu abandona şcoala. În afară de participarea la „Şcoala de duminică“, copiii vor lua parte la concursuri şi tabere de creaţie cu caracter educativ şi catehetic, ei urmând să fie selectaţi după criterii bine stabilite.

Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu Florin

A apărut nr. 35 al Buletinului Parohial "Credinţă şi cultură la Nou Român"

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu a aparut si cel de al 35 -lea numar al foii noastre parohiale, si anume numarul de pe luna noiembrie 2010. Iata care sunt titlurile articolelor:

- Preasfinţitul Andrei în mijlocul credincioşilor din Nou Român

- A început Postul Crăciunului ( 14 noiembrie – 24 decembrie)

- Sărbătorile lunii noiembrie

- Sfintii romani praznuiti in luna noiembrie

- Catehismul ortodox ( intrebarile 81 - 84)

- Proiectul educaţional „Alege Şcoala” se va desfăşura şi în Parohia Ortodoxă Nou Român

Pr. paroh Ivanusca Liviu Florin