Sfinţii români prăznuiţi în lunile ianuarie şi februarie

Începând cu luna iulie a anului trecut, fiecare număr al acestui buletin parohial a conţinut o rubrica specială închinată Sfinţilor români. Aceşti sfinţi sunt personalităţi religioase provenite fie din neamul românesc, fie din alt neam, dar care şi-au dat viaţa pentru credinţă pe cuprinsul patriei noastre sau ale căror moaşte se află spre cinstire în ţara noastră.
Pentru că numărul din luna ianuarie a fost unul deosebit de aglomerat, în numărul actual vom cuprinde atât sfinţii românii prăznuiţi în luna ianuarie, cât şi pe cei din luna februarie. Vă reamintim că numele acestor sfinţi români sunt însemnate în calendarul bisericesc editat la Sibiu cu litere îngroşate, astfel încât îi este foarte uşor oricărui creştin să urmărească ce sfinţi ai neamului nostru sunt cinstiţi în fiecare lună a anului.

10 ianuarie – cuviosul Antipa de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca monah în mânăstirea Brazi din Vrancea. Rămâne aici vreme de doi ani de zile căci pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiţi părinţi athoniţi tainele nevoinţei duhovniceşti, devenind vestit pentru asprimea postului şi a nevoinţelor sale ascetice. Totodată era mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus şi a primit darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. În anul 1860, căutând smerenia şi liniştea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iaşi. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulţi credincioşi pentru a primi de la el sfaturi şi îndrumare duhovnicească. Căutând liniştea şi singurătatea, sfântul hotărăşte să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ţinuturile ucrainene şi ruseşti.
Ajunge la mânăstirea Valaam din nordul Rusiei, unde avea să petreacă alţi şaptesprezece ani de mari nevoinţe. A plecat la Domnul în ziua de 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.
Este cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi şi mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinţilor începând cu anul 1992.
Părţi din moaştele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din Bucureşti şi din ţară.

13 ianuarie - Sfinţii mucenici Ermil şi Statornic au trăit în secolele III-IV, pe vremea împăratului Liciniu. Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.
Nevrând să jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării.
Văzând credinţa şi răbdarea diaconului Ermil, Sfântul Stratonic a ales să moară şi el pentru Hristos, primind astfel cununa dumnezeiască a muceniciei.

25 ianuarie – Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, este unul dintre primii ierarhi cunoscuţi cu numele, care au slujit lui Dumnezeu pe teritoriul ţării noastre. Era originar din Capadocia, fiind numit episcop al Tomisului (Constanţa de azi) în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene. Bretanion a condus Episcopia Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie.

28 Februarie – Sfântul Ioan Cassian, s-a născut în Sciţia Mică (Dobrogea de azi) în jurul anului 360. Se călugăreşte la o mănăstire din Dobrogea (iată cât de vechi este monahismul românesc !), iar în anul 380 îşi începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilor. Roada acestor peregrinări se va aşterne apoi în scris în cele două opere capitale ale sale: Aşezămintele vieţii mânăstireşti de obşte şi Convorbirile cu Părinţii deşertului.
Cea dintâi lucrare va servi ca bază la organizarea celor două mânăstiri - una de bărbaţi (Sfântul Victor) şi alta de femei -întemeiate şi conduse de el în sudul Galiei (Franţa de azi), lângă Marsilia, care au rămas apoi modele pentru toate mânăstirile de sistem chinovitic (cu viaţa de obşte) din Apus. Cea de-a doua lucrare, socotită în general capodopera sa, inaugurează un gen literar nou în literatura patristică, acela al Patericului, care va face carieră mai ales în Răsărit, dar va constitui şi în Apus lectura preferată a monahilor şi a tuturor doritorilor de progres şi desăvârşire în viaţa spirituală creştină.
În teologie a lăsat lucrarea Despre întruparea Domnului (De incarnatione Domini), în care expune doctrina ortodoxă împotriva lui Nestorie. A trecut către Domnul între 430-435.

28 Februarie - Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, fiind contemporan cu Sfântul Ioan Casian.
După ce a învăţat carte în satul natal şi pe lângă Episcopia Tomisului, s-a dus să deprindă învăţătura Sfinţilor Părinţi în părţile Constantinopolului.
Împreună cu Sfântul Ioan Casian a intrat în viaţa monahală, la una din mânăstirile din sudul Dobrogei.
S-au nevoit apoi un timp şi în mânăstirile din Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit pe amândoi – pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.
După o aspră şi îndelungată nevoinţă duhovnicească, ajungând la măsura sfinţeniei, Cuviosul Gherman a răposat la Roma, prin anii 405-415, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.

Preot paroh Ivănuşcă Liviu -Florin