Despre satul Nou Român
Nou Roman este unul dintre satele componente ale comunei Arpaşu de Jos, jud. Sibiu, fiind situat la o distanta de 5 Km de la DN 1, (accesul fiind unul facil, pe un drum judetean asfaltat), la 50 km de Sibiu si 102 km de Brasov.
Desi la inceputul sec. XX in sat traiau aproape 800 de suflete, epoca comunista si masurile de depopulare ale satelor au facut ca la recensamantul din anul 2002 populatia satului sa numere 391 de persoane. Tendinta descendenta s-a pastrat, recensamantul din 2011 inregistrand doar 360 de persoane.
Cei mai multi locuitori sunt ortodocsi, dar in sat traieste si o comunitate de etnici maghiari ( 37 de persoane - cu biserica si preoteasa- popita) si o comunitate de adventisti de ziua a saptea ( aprox 30 de persoane - cu pastor si casa de rugaciune).
Parohia Ortodoxa Nou Roman face parte din Protopopiatul Ortodox Avrig, fiind parohie de categoria a III rural, avand biserica si casa parohiala, preot paroh fiind, incepand cu data de 1 sept 2006, Pr. Ivanusca Liviu Florin.
Despre Biserica
Biserica noastra - 2006 |
Biserica noastra -2017 |
Biserica actuală a fost construită din piatră şi cărămidă în anul 1846, fondurile provenind din contribuţiile băneşti şi forţa de muncă a sătenilor. După ce s-a tencuit şi zugrăvit, a fost decorată cu icoane aduse de la două vechi bisericuţe de lemn, ale căror urme se mai păstrează şi astăzi în grădina din spatele bisericii.
Arhitectura. Biserica e în formă de corabie, fără o formă arhitectonică deosebită. Turnul, nu prea înalt, dar gros, este construit din piatră şi cărămidă. Clădirea a fost construită având iniţial patru încăperi: pridvorul (sub turn),pronaosul, naosul şi altarul. Pronaosul era separat de naos printr-un perete despărţitor de scândura, care în 1959 s-a desfiinţat pentru a mări interiorul bisericii, rămânând astfel trei încăperi ( altarul, naosul- mult mai spaţios, şi pronaosul - adică vechiul pridvor).
Arhitectura. Biserica e în formă de corabie, fără o formă arhitectonică deosebită. Turnul, nu prea înalt, dar gros, este construit din piatră şi cărămidă. Clădirea a fost construită având iniţial patru încăperi: pridvorul (sub turn),pronaosul, naosul şi altarul. Pronaosul era separat de naos printr-un perete despărţitor de scândura, care în 1959 s-a desfiinţat pentru a mări interiorul bisericii, rămânând astfel trei încăperi ( altarul, naosul- mult mai spaţios, şi pronaosul - adică vechiul pridvor).
În interior se afla în vechime si un cafas ( balcon) pentru cor, construit din lemn. În zilele noastre respectivul cafas de lemn nu mai există, el fiind înlocuit în anii 1979 - 1983 cu un cafas din beton, mult mai mare şi mai frumos.
Cafasul sau Corul Bisericii |
Tavanul a fost construit iniţial din grinzi de brad, pe care s-a bătut trestie şi s-a tencuit.
Pentru că arhitectura sfântului locaş avea prea puţin din tradiţia ortodoxă, credincioşii din sat, sub conducerea preotului paroh Gheorghe Streza, au hotărât, ca pe lângă reparaţiile curente, interiorul sfântului locaş să primească o formă ortodoxă. Lucrarile s-au executat intre anii 1979 - 1983.
Pictura
Iniţial, în anul 1846, biserica a fost tencuită şi zugrăvită în alb. Pereţii au fos împodobiţi cu icoane aduse de la vechile bisericuţe de lemn .
Mai târziu, în anul 1860, pe tavanul bisericii au fost pictate două medalioane ce nu mai există astăzi. Din documentele vechi ştim că pe unul din medalioane era scrisă Rugăciunea Domnească iar pe cealaltă rugăciunea “Cuvine-se cu-adevarat”.
Pictarea Sfantului locas.
După ce interiorul a primit o formă autentic ortodoxă , strădaniile credincioşilor din Nou Român au continuat cu pictarea sfintei biserici. S-a necesitat înlăturarea tencuielilor în toată biserica, iar pe tavan s-a pus trestie dublă (în cruciş), iar peste aceasta sită rabiţ şi s-a retencuit, întâi cu un şpriţ (stropeală) compusă din 50% var şi 50 % nisip de râu spălat. După uscarea completă a primei stropeli s-au aplicat două straturi de tencuială de var şi nisip aspru de râu, spălat, fiind interzisă adăugarea de ciment sau ghips.
Pictura a fost executată în tehnica fresco de pictorul Ioan Căzilă din Sibiu cu echipa sa.
Iconostasul de zid, a fost pictat la anul 1860, dar în timp s-a deteriorat. Pictura veche a fost înlocuită de pictorul Profete cu una nouă în anul 1924, deteriorându-se şi aceasta în cele din urmă, din cauza umezelii.
În anul 1968, în timpul preotului Alexandru Comşa, s-a executat cadrul noului Iconostas, din lemn de stejar, care s-a ataşat pe vechiul iconostas de zid. Mare parte din materialul lemons a fost oferit de domnul Gheorghe Florean, care a şi făcut lucrarea. Costul picturii, executate în ulei de pictorul Căzilă Ioan din Sibiu, s-a achitat din contribuţia credincioşilor din Nou Român, precum şi a altora de prin alte părţi, dar originari din Nou Român.
Partea de lemn a catapetesmei a fost refacuta total in anii 2012 - 2013, adugandu-i-se frumoase elemente de scultura. Icoanele imparatesti si medalioanele din partea inferioara au fost restaurate la Centrul de Conservare si Restaurare a Arhieiscopiei Sibiului, intregul Iconostas fiind resfintit de catre Inalt Preasfintitul Parinte Mitropolit Laurentiu Streza la 16 decembrie 2013.
LA SLUJBA DE RESFINTIRE -16 DECEMBRIE 2013 |
Turnul Bisericii
În turnul bisericii se găsesc doua clopote: unul mic, sub 50 de kg şi unul mare, cu greutatea de peste 300 de kg. Cel mic este turnat în anul 1797 şi este gravat cu următoarea inscripţie:” FUSH PERTOH BAUMSAERTNER SCHAESBURG 1797”
Biserica este înzestrată şi cu două toci: una din lemn şi una din metal, care au rolul de a arăta cu precizie momentele de rugăciune .
Pe fatada turnului au fost pictate două medalioane, unul reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar celălalt hramul bisericii: Sfântul Mare mucenic Gheorghe. Sub acestea, într-o altă pictură, între Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt trecute datele importante pentru istoria sfântului locaş: anul zidirii – 1846, anul pictării – 1983 -1985, anul sfinţirii – 1985.
Pr paroh Ivănuşcă Liviu Florin