Emil Cioran - 100 de ani de la naştere

(născut la 8 aprilie 1911, Răşinari – decedat la 20 iunie 1995, Paris)

Astăzi, 8 aprilie 2011, se împlineşte un veac de la naşterea lui Emil Cioran, scriitor şi filosof român. Este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de cultură la nivel mondial, căci a trăit mult timp la Paris, în Franţa, şi multe dintre operele sale au fost redactate în limba franceză.

S-a născut la data de 8 aprilie 1911 la Răşinari, jud. Sibiu, într-o familie preoţească, tatăl său, Emilian Cioran, fiind protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comăniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş.

Şcoala primară şi gimnazială le-a urmat în satul natal, Răşinari, apoi liceul la Colegiul Gheorghe Lazăr din Sibiu. S-a înscris apoi la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, unde a fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu.

Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe marii filosofi germani Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche

După o bursă de studii la Berlin (1933-1935), între 1936 şi 1937 este profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna'" din Braşov.

Cât timp a locuit în România, a colaborat la revistele de literatură şi cultură „Gândirea", „Vremea", „Floarea de foc", „Calendarul". „Revista de filozofie" şi „Convorbiri literare"'.

În 1937 ajunge la Paris, ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti, pentru o lucrare de doctorat, iar în ianuarie 1940 este numit în funcţia de consilier cultural al Ambasadei României de la Paris.

Se stabileşte definitiv la Paris în 1945 ( autorităţile comuniste îl vor acuza şi –i vor retrage dreptul la cetăţenia română). De acum înainte ia hotărârea de a-şi scrie cărţile în limba franceză, după ce primele cinci cărţi le publicase în româneşte.

Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost şi un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoştea foarte bine din vastele sale lecturi.

OPERA LUI EMIL CIORAN

Cărţi în limba română , apărute în România:

Ø „Pe culmile disperării”, 1934;

Ø „Schimbarea la faţă a României”, 1936;

Ø „Cartea amăgirilor”, 1936;

Ø „Lacrimi şi sfinţi”, 1937;

Ø „Amurgul gândurilor” , 1940;

Ø „Îndreptar pătimaş”, 1991

Ø „ Mon pays/Ţara mea” (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum bilingv), 1996

Cărţi în limba franceză, apărute în Franţa

Ø Precis de descomposition ( Tratat de descompunere), (Paris, 1949)

Ø Syllogismes de l'emertume (Silogismele amărăciunii ), Paris, 1952)

Ø La ten talion d'exister (Ispita de a exista), (Paris, 1956)

Ø Histoire et utopie ( Istorie şi utopie), (Paris, 1960)

Ø La chute dans le temps (Căderea în timp), (Paris, 1964)

Ø Le mauvais demiurge (Demiurgul cel rău), (Paris, 1969)

Ø De I'inconvenient d'etre ne (Despre neajunsul de a te fi născut ), (Paris,1973)

Ø Ecartelement (Sfârtecare), (Paris, 1979)

Ø Exercices d'admiration (Exerciţii de admiraţie: eseuri şi portrete), (Paris. 1986)

Ø Aveux et Anathemes (Mărturisiri şi anateme ) (Paris, 1987)

Ø Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefaţă de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.

Ø Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000, 1997.

Pr. paroh Ivănuşcă Liviu Florin