Spectacol de dansuri la Nou Român

Luni, 24 iunie 2013, a doua zi de Rusalii, şi totodată, zi închinată prăznuirii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, în căminul Cultural din Nou Român a avut loc un extraordinar spectacol de dansuri tradiţionale susţinut de ansamblul de dansuri populare al Şcolii gimnaziale „Viorel Cucu Paltin” din Arpaşu de Jos, intitulat „Ansamblul Folcloric Comorile Arpasului”. Din respectivul ansamblu, pe lângă copiii de vârstă şcolară din Arpaşu de Jos fac parte şi mulţi copii din Nou Român:  Achim Geanina, Radu Denisa, Telea Adriana, Nicodin Iulia, Radu Georgiana, Koşa Maria, Radu Delia, Achim Paul, Nicodin Darius, Radu Maria, şi Radu Octavian.

Grupul a fost înfiinţat în urmă cu câţiva ani, la iniţiativa doamnei învăţătoare Livia Pavel, cu susţinerea dl. director Gheorghe Rogozea, având ca instructori pe inimoşii Alessia şi Ovidiu Sas de la Ansamblul profesionist Junii Sibiului. După o muncă susţinută şi după eforturi depuse în urma repetiţiilor îndelungate, au început să apară şi rezultatele. Copii au obţinut numeroase premii la  concursurile şcolare de profil, precum şi la alte spectacole, fiind apreciaţi pe toate scenele pe care au dansat.

Spectacolul a reprezentat o adevărată surpriză pentru oamenii din satul nostru, căci în ultimii ani evenimentele culturale desfăşurate în Căminul Cultural din Nou Român au fost extrem de rare. Cei mai încântaţi au fost bineînţeles părinţii şi bunicii protagoniştilor de pe scenă. Spectacolul a fost recompensat cu numeroase aplauze din partea celor aflaţi în sală, profesorii coordonatori ai dansatorilor promiţând că vor mai participa şi cu alte prilejuri la evenimente culturale desfăşurate la Nou Român.

Pr. paroh Ivănuşcă Liviu Florin

Resfinţirea unei troiţe la Nou Român

Duminică, 30 iunie 2013, în Duminica Întâia după Rusalii, numită şi Duminica Tuturor Sfinţilor, a avut loc în parohia noastră resfinţirea uneia dintre troiţele la care în ultima vreme au avut loc mai multe lucrări de reparaţii. Este vorba de crucea în stil maramureşean ridicată cu ani în urmă de dl doctor Gheorghe Telea Bologa la intrarea în sat şi care, în urma lucrărilor de asfaltare executate la carosabilul din satul nostru, a suferit anumite stricăciuni. Astfel, cu finanţarea Primăriei Arpaşu de Jos a fost înlocuit gardul împrejmuitor cu unul nou de stejar, iar spaţiul de protecţie a fost reamenajat întru totul prin grija credincioşilor ortodocşi din zona vecină acesteia.

După oficierea Sfintei Liturghii, s-a pornit în procesiune religioasă cu prapori şi icoane la locul special amenajat, aici fiind săvârşită slujba Sfinţirii mici a apei şi Rânduiala de sfinţire a troiţei, fiind rostite totodată mai multe rugăciuni pentru ogoarele şi animalele credincioşilor din satul nostru.

În încheiere preotul paroh a mulţumit Primăriei pentru ajutorul acordat şi a încredinţat credincioşilor ortodocşi din zonă grija pentru acest frumos monument de cultură românesc.

Pr. paroh Ivănuşcă Liviu Florin

Lucrări la Iconostasul Bisericii din Nou Român

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puţine zile înainte de prăznuirea Sfintelor Sărbători de Paşti, s-a reuşit montarea Iconostasului de lemn restaurat de către echipa de meseriaşi condusă de dl. Achim Victor.

Datorită umezelii şi vechimii sale, Iconostasul s-a degradat în timp, necesitând restaurare imediată.  În timpul lucrărilor, a fost înlocuit în întregime primul registru ( 0 – 2, 50 m înălţime de la sol), utilizându-se material lemnos nou şi de bună calitate.

 Au fost tratate şi restaurate şi celelalte componente lemnoase de la celelalte registre, apoi au fost vopsite, iar icoanele au fost curăţate. În plus, prin străduinţa meseriaşilor noştri, iconostasul a fost îmbrăcat şi cu frumoase modele sculpturale, menite să aducă un plus de frumuseţe şi grandoare.

Totodată,  la Centrul de Conservare şi Restaurare de la Mitropolia din Sibiu continuă anevoiosul proces de restaurare a celor 4 mari Icoane Împărăteşti şi a celor 2 medalioane cu Heruvimi situate la nivelul registrului inferior al Iconostasului. Din nefericire, lucrările sunt mult mai complexe decât s-a estimat iniţial,  la fel şi suma necesară ca să acopere cheltuielile acestor operaţiuni. Din fericire  însă, întreaga sumă de 13 000 de lei a fost obţinută cu sprijinul Arhiepiscopiei Sibiului de la Consiliul Judeţean Sibiu, cărora le şi mulţumim pe această cale.

Prin grija unor donatori inimoşi a fost restaurată de asemenea şi crucea de pe catapeteasmă  şi a fost montată o nouă instalaţie de lumini.

Întregul Iconostas se va desface din nou atunci când Icoanele Împărăteşti vor fi gata (icoanele actuale având un rol provizoriu) şi abia în acel moment vom putea spune că lucrările la iconostas s-au încheiat.

 Pr. paroh Ivănuşcă Liviu Florin

Întâlnire după 10 ani la Facultatea de Teologie din Sibiu

În această vară s-au împlinit 10 ani de  când, împreună cu ceilalţi colegi, am finalizat cursurile de licenţă ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă  „Andrei Şaguna” Sibiu. Timpul a trecut extrem de repede şi iată că, după atâţia ani, potrivit tradiţiei academice,  cu mari emoţii sufleteşti,  ne-am revăzut părinţii profesorii şi colegii dragi alături de care am petrecut anii studenţiei noastre.

Momentul a fost perfect surprins în articolul apărut în cotidianul creştin „Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române, articol pe care-l reproducem şi noi în rândurile ce urmează:

„Moment festiv la Sibiu”

(Ştefan Mărculeţ, Ziarul Lumina, vineri, 31 mai 2013)

Promoţia 1999-2003 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu s-a reunit joi, 30 mai, pentru a aniversa împreună cu foştii profesori cei 10 ani trecuţi de la absolvire.

Programul aniversării a debutat cu Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi în capela facultăţii, după care a urmat o slujbă de pomenire pentru profesorii şi colegii trecuţi la cele veşnice. La slujba religioasă a participat şi Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, împreună cu mai mulţi profesori de la vechea instituţie şaguniană.

La finalul slujbei religioase, IPS Mitropolit Laurenţiu le-a urat bun-venit teologilor şi le-a amintit momentele frumoase petrecute în cei patru ani de studiu. „Facultatea noastră v-a fost mamă şi loc de pregătire academică şi spirituală timp de patru ani. Revenirea în acest loc unic este ceva firesc, iar aceste perioade stabilite prin tradiţie la 10, 20, 30 de ani şi mai apoi din cinci în cinci ani, sunt moment deosebite. Să dea Dumnezeu să ajungeţi cu toţii multe revederi de acum înainte“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

„Mama noastră spirituală“

După ceremoniile din capelă a urmat cursul festiv, ţinut în Aula „Mitropolit Ioan Meţianu“ de conf. univ. dr. Sebastian Moldovan împreună cu decanul facultăţii sibiene, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel. Absolvenţii au avut posibilitatea să-şi prezinte fiecare în parte realizările pe plan pastoral-misionar în parohii sau în alte locuri în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi cele de pe plan familial. 

„Am revenit la mama noastră spirituală, la facultatea unde ne-am format, pentru a mulţumi preamilostivului Dumnezeu pentru toate darurile cele bogate revărsate asupra noastă. A fost o zi de emoţie adâncă, o zi a bucuriei sufleteşti şi am avut prilejul de a reînnoi legăturile de colegialitate şi de prietenie între noi. În acelaşi timp ne-am bucurat şi de realizările celorlalţi, aşa cum Dumnezeu a lucrat în viaţa şi în misiunea fiecăruia, în locurile unde au ajuns după terminarea facultăţii“, ne-a spus pr. Cristian Vaida din promoţia amintită, secretar eparhial în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului.

Pr.paroh Ivănuşcă Liviu Florin a susţinut unul din referatele conferinţei preoţeşti de la Sibiu din 3 iunie 2013

Aula Mitropolit "Ioan Meţianu“ a Facultăţii de Teologie "Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu a găzduit în data de 3 iunie 2013  conferinţa preoţească de primăvară pentru protopopiatele Sibiu, Mediaş, Avrig, Sălişte şi Agnita.

Lucrările conferinţei au fost prezidate de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, alături de care s-a aflat şi Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Tema conferinţei a fost legată de omagierea în acest an a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la 1700 de ani de la Edictul de la Milano din 313, prin care creştinismul a devenit tolerat de autoritatea imperială.

Tema „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, promotori ai libertăţii religioase“ a fost structurată în patru părţi: „Starea Imperiului Roman înaintea Edictului de la Milano din 313“, subiect prezentat de pr. Marius Munteanu de la Parohia Marpod, Protopopiatul Agnitaş, „Edictul de la Milano (313) - toleranţă şi libertate“, referat susţinut de pr. Marius Custelcean de la Parohia Valea Lungă, Protopopiatul Mediaş, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, susţinători ai Bisericii“, în prezentarea pr. Liviu-Florin Ivănuşcă de la Parohia Nou-Român, Protopopiatul Avrig, şi a pr. Emilian Artene Piloiu de la Parohia Broşteni, Protopopiatul Sălişte şi, în cele din urmă, s-a abordat subiectul „Relaţiile dintre Stat şi Biserică“, susţinut de pr. George Cosmin Piţ de la Parohia Slimnic, Protopopiatul Sibiu.

Iată şi textul  referatului susţinut de pr. Ivănuşcă Liviu Florin

Politica socială şi religioasă a lui Constantin cel Mare  - Relaţiile dintre stat şi Biserică

E greu de apreciat dacă convertirea împăratului Constantin a fost definitivă de la bun început, dar, odată declarat pentru creştinism, el a progresat continuu pe această cale ce a dus în cele din urmă la  botezul său, cu puţin timp înainte de moarte, în mai 337.  În acelaşi  timp, el „şi-a menţinut titlul  păgân de „pontifex maximus”, nu pentru că nu era convins de creştinism, ci pentru că acest titlu îi dădea autoritate în faţa păg­­ânilor”. ( Pr. Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol. I., Editura Trinitas, Iaşi, 1999, p. 74) Dacă împăratul ar fi renunţat atunci la el, îşi ridica un rival periculos, încă puternic prin numărul adepţilor săi.

Odată cu publicarea Edictului de la Milan din ianuarie 313 începe „Epoca de aur a creştinismului”, o perioadă de maximă înflorire şi propăşire spirituală. Se pune acum început principiul „Simfoniei bizantine” între Stat şi Biserică.   Împăraţii bizantini au stabilit astfel „raporturi de colaborare, ca între două puteri deosebite şi autonome, dar asociate, care convieţuiau şi conlucrau pentru binele aceluiaşi popor.” ( Prof. Teodor M. Popescu, „Cinci sute de ani de la căderea Constantinopolului”, Ortodoxia, nr. 3, 1953, Bucureşti, p. 387). Legislaţia civilă se va îngriji de organizarea materială a Bisericii, iar învăţăturile morale şi canoanele bisericeşti vor deveni legi civile.

Decretele imperiale date de Constantin cel Mare după anul 313 vor  favoriza în mod clar creştinismul. Clericii sunt scutiţi de taxe, Biserica este scutită de dări, i se înapoiază tot ceea ce i s-a răpit. Se acordă sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici şi întreţinerea clerului. Biserica primeşte  dreptul de eliberare a sclavilor şi episcopilor li se dă dreptul de a judeca pe cei ce n - ar voi să fie judecaţi după legile statului.

Respectul pe care împăratul Constantin cel Mare îl avea faţă de creştinism l-a făcut pe acesta să  înlăture din legile penale dispoziţii şi pedepse „contrare spiritului creştinismului, ca: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). S-a îmbunătăţit tratamentul din închisori. S-au adus restricţii luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de lupte (…) S-a modificat în spirit creştin, legislaţia referitoare la căsătorie, la părinţii fără copii, s-a îngreunat divorţul, s-a pedepsit adulterul şi siluirea, sau violul, s-a interzis aruncarea copiilor şi vinderea lor, prin ajutoare date părinţilor săraci. S-au luat măsuri de protecţie şi ajutor pentru săraci, orfani, văduve şi bolnavi. ( Pr. prof Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Seminarii Teologice, Esitura IBM  al BOR, Bucureşti, 1992,  p.150)

Aceiaşi fervoare religioasă o întâlnim şi la ceilalţi membrii ai familiei imperiale.  Mama sa - Elena, soţia sa -  Fausta, sora sa - Anastasia, fiica sa -  Constantina, au dăruit episcopilor ajutoare pentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi, la Ierusalim, Antiohia, Tyr, Nicomidia, Roma şi Constantinopol ridicându-se biserici măreţe cu ajutorul lor.

În memoria colectivă  a creştinilor a rămas mai ales mama Sfântului Împărat, Sfânta Elena, prăznuită împreună cu fiul său la data de 21 mai a fiecărui an. Aceasta a descoperit la Ierusalim lemnul Sfintei Cruci şi datorită ei  pelerinajele la  Locurile Sfinte au luat o mare amploare.

În cele ce urmează ne vom îndrepta atenţia asupra câtorva dintre iniţiativele promulgate de Sfântul Constantin cel Mare, măsuri ce au avut un impact deosebit de important din punct de vedere religios şi social pentru epoca respectivă .

A.  Promovarea în demnităţi publice a creştinilor cu comportament moral ireproşabil  

Texte din  Codexul Teodesian, Socrate, Sozomen sau Eusebiu, conţin referiri la „o seamă de prescripţii care urmăresc integrarea creştinilor în structurile sociale şi politice ale imperiului.” ( Pr. asist. dr. Ovidiu Panaite, „Perioada constantiniană ca model al coexistenţei Stat – Biserică ”, Revista Teologică, nr. 3, 2006, Sibiu, p.59 )  Imediat ce marele  împărat a preluat puterea, a căutat să aşeze în funcţiile importante persoane cât mai de încredere. Şi-a îndreptat atunci atenţia mai ales către creştini, aceştia fiind încurajaţi să intre în politică şi administraţie.

Cei mai mulţi dintre guvernatorii numiţi de el vor fi din rândul creştinilor. Demnitarii creştini erau favorizaţi faţă de cei păgâni, „li se dădea îngăduinţa să se mândrească cu acest nume; dar dacă nu erau de această credinţă, nu le mai era îngăduit să jertfească idolilor” (Eusebiu de Cezarea, Scrieri  II, Viaţa lui Constantin, Cartea II, 44, PSB. 14, Editura IMB al BOR, Bucureşti, 1991 p. 110.)

Printre sfetnicii împăratului s-au aflat reprezentanţi de seamă ai Bisericii precum Eusebiu, episcop al Cezareii Pontului, episcopul Miltiade al Romei, episcopul semi - arian Eusebiu de Nicomidia, cel care l-a botezat, sau vestitul episcop Osius de Cordoba, un apropiat colaborator şi consilier al lui Constantin. (Pr.pof. dr Nicolae Chifăr, „Constantin cel mare - primul împărat creştin”,  Revista Teologică, nr. 3, 2006, Sibiu, p.32)

B.  Consacrarea duminicii ca zi obligatorie de repaus în imperiu, pentru creştini şi păgâni

Prin edictul dat de împăratul Constantin cel Mare la data de  3 martie 321 s-a dispus respectarea Duminicii ca „ zi de repaos pentru toţi supuşii imperiului roman, inclusiv pentru cei care-şi desfăşoară activitatea la tribunalele romane. De la respectarea acestei legi au fost exceptaţi doar cei care îndeplineau munci urgente, de sezon, în agricultură.” ( Pr. Asist. Nicolae Dură, “Dispoziţii canonice privind cinstirea Duminicii”, Ortodoxia, nr. 2, 1981, Bucureşti, p. 214).

 Într-un alt edict dat în acelaşi an, la data de 3 iulie „se aproba ca în zi de Duminică să se elibereze sclavii şi să se redacteze de Biserică actele de eliberare ale acestora.” ( Ibidem, p.215)  

Prin această dispoziţie împăratul venea în sprijinul creştinilor, oferindu-le prilejul de a-şi putea săvârşi serviciu liturgic duminical fără a fi tulburaţi de îndatoririle obşteşti. Creştinii cinsteau de mult această zi şi Sfântul Constantin nu face decât să recunoască şi să consfinţească o stare de fapt.

C.  emiterea de monede cu monograma creştină

Din  anul 317 împăratul a început să bată monede  inscripţionate cu monogramul creştin. El va emite moneda de aur cunoscuta sub numele de aureus sau solidus, ce va rămâne monedă de schimb  pâ­nă în vremea împăraţilor Comneni (sec. XI). Tot Constantin va emite şi o monedă nouă de argint (siliqua) si una de bronz (follis), care vor reprezenta banii obişnuiţi folosiţi în afacerile curente. Tot în domeniul economic Constantin a luat şi  o serie de măsuri cu scopul de a consolida procesul de stabilizare a preturilor şi reducere a inflaţiei.

D. diminuarea rolului vechii capitale (cedarea palatului imperial de la Lateran către episcopul Romei) şi inaugurarea unei unei noi capitale şi catedrale creştine la Byzantion (Constantinopol - 11 mai 330), simbol al renaşterii şi înnoirii religioase şi social-politice a Imperiului Roman

 În momentul în care Constantin cel Mare s-a căsătorit cu cea de a doua soţie, Fausta, sora lui Maxenţiu, el a primit în administrare Palatul Lateran din Roma. Acest palat a fost oferit mai târziu de către Constantin cel Mare episcopului Romei  Melchiade (311 – 314), devenind locuinţa suveranului pontif.  Data exacta a donării nu este cunoscuta însă se crede că s-a realizat pentru a găzdui un sinod în anul 313, sinod ce a dus la declanşarea schismei donatiste, prin declararea donatismului ca erezie.

Cu fonduri de la împărat, vechea basilică a palatului a fost lărgită şi înfrumuseţată, devenind catedrala Romei şi  scaunul papilor. Sfinţirea oficială a bisericii cât şi a anexelor a fost făcută de papa Silvestru I în anul 324.  Pe uşa centrală se găseşte scris: „Lateran, cea mai sfântă biserică dintre bisericile oraşului şi ale lumii”, fiind socotită ca importanţă deasupra tuturor celorlalte biserici catolice, chiar şi deasupra Basilicii Sfântul Petru din Vatican.

Constantin cel Mare a rămas singurul stăpân al Imperiului după eliminarea lui Liciniu (324), cel care în ultima parte a vieţii sale s-a dovedit un aspru prigonitor al creştinilor din Orient. Este momentul în care Constantin i-a hotărârea de a restaura  antica cetate Byzantion , o colonie grecească întemeiată pe Bosfor în sec. 7 î. Hr. şi de a face din ea capitala imperiului său.

De ce a fost aleasă respectiva locaţie ? Mai ales din raţiuni strategice si economice, căci de aici se putea supraveghea frontiera cea mai ameninţată a Imperiului, cea a  Dunării şi erau aproape de duşmanul persan, putându-se interveni urgent pe cale militară. Totodată, schimburile comerciale dintre oraşele port de la Marea Neagră şi cele din bazinul mediteranean nu se puteau face decât  prin strâmtoarea numită azi Bosfor – Dardanele, iar aici se găsea noul oraş fără aprobarea căruia nu se putea trece.

Constantin a construit un nou oraş, mutând hotarele vechiului oraş cam cu 4 km şi mărind cam de patru ori suprafaţa sa. Decizia de construire a fost luată în noiembrie 324 iar construcţia a durat mai puţin de 6 ani, la data de 11 mai 330, în prezenţa împăratului, noul oraş fiind inaugurat.

La lucrările de construcţie ale  palatului, ale bisericilor şi a hipodromului au lucrat zi si noapte zeci de mii de meşteri  şi muncitori. La fel ca şi Roma, oraşul e construit pe 7 coline şi împărţit în 14 districte administrative. Există şi aici un Senat; membrii săi aveau însă ranguri inferioare senatorilor din Roma,fiind numiţi clari (remarcabili) şi nu  clarissimi  (deosebit de remarcabili).

Palatul imperial a fost construit in perimetrul în care  în zilele noastre se află la Istambul  Moscheea Sultanului Ahmet numită şi Moscheea Albastra. Hipodromul a fost proiectat pentru o capacitate de 50.000 de locuri.

În Constantinopol au fost construite mai multe locaşuri de cult între care cele mai importante au fost: Biserica Sfinţilor Apostoli, Biserica Sfânta Sofia, Biserica Sfânta Irina.

La 11 mai 330 are loc inaugurarea oficială a oraşului, ca nouă capitală a Imperiului Roman. Oraşul va fi închinat de către întemeietorul său Sfintei Fecioare, cu prilejul inaugurării săvârşindu-se o slujbă în biserica Sfânta Irina. Festivităţile civile  au durat 40 de zile şi s-au desfăşurat pe hipodrom. Monedele bătute în acel an anunţau întregii lumii evenimentul.

Populaţia oraşului va creşte constant, la sfârşitul domniei lui Constantin în 337, oraşul  numărând  deja mai multe zeci de mii de locuitori.  La începutul sec. al V-lea zidurile construite de Constantin, care cuprindeau o suprafaţă de 750 ha., se vor dovedi prea strâmte; Teodosie al II-lea va dubla suprafaţa ajungând pana la 1.450 ha., iar o nouă extindere va avea loc în sec. al VII-lea prin includerea cartierului de Nord,  al Vlahernelor în care se afla celebrul sanctuar al Maicii Domnului.  În timpul împăratului  Justinian (521 -565) populaţia va ajunge la aprox. 400.000 de locuitori.

Pr. Ivănuşcă Liviu Florin