Lasa-ti semnatura pe o fapta buna

Potrivit legislaţiei româneşti, până la data de 15 mai a acestui an, orice salariat din România poate dispune asupra unui procent de 2% din impozitul plătit statului pe veniturile obţinute în anul 2010, direcţionând această sumă către o organizaţie non-profit, o biserică sau o bursă de studii.

Această donaţie nu costă nimic contribuabilul! Ea presupune doar completarea unui formular, care va fi depus de către Parohie la Fisc până la data de 15 mai 2009. Dacă nu folosiţi această opţiune, suma respectivă, care este oricum deja încasată, va rămâne să fie gestionată de stat.

Folosindu-ne de această măsură, în anul 2010 a fost adunată suma de 839 lei, sumă destul de importantă pentru nevoile micii noastre parohii.

Bunul Dumnezeu să vadă osteneala fiecăruia şi să-i răsplătească pe măsură.

Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu Florin

PAGINA COPIILOR

Prezenţa copiilor la orele de rugăciune şi învăţătură desfăşurate în cadrul proiectelor „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala”

Datele de desfasurare a catehezelor :

15.01. 22.o1 29.01. 6.02. 12.02. 19.02. - ( 6 prezente)

Nume şi prenume - Numar de prezente

Achim Darius 5 prezente

Achim Geanina 6 prezente
Achim Paul 3 prezente

Dinu Sergiu 2 prezente
Dumitraş Eduard ( Orasul Victoria) 1 prezenta
Dumitras Teodor ( Orasul Victoria) 1 prezenta
Koşa Maria 4 prezente
Kosa Cristi 1 prezenta
Nicodin Iulia 6 prezente

Nicodin Darius 6 prezente
Radu Georgiana 5 prezente
Radu Maria 4 prezente
Radu Delia 6 prezente
Radu Octavian 6 prezente
Radu Denisa 3 prezente

Sabo Gabriela 6 prezente

Sabo Aniela 6 prezente
Silea Francesca 5 prezente
Silea Giulia 2 prezente
Telea Adriana 6 prezente
Beca Delia (Sibiu) 1 prezenta

Stănuleţ Diana (Sibiu) 1 prezenta
Pr. Paroh Ivănuşcă Liviu- Florin

PILDE DE SUFLET

Nuiaua pentru bătut părinţii

Vremea, în scurgerea ei, răneşte sau ucide sentimentele cele mai aprinse şi cele mai gingaşe. Slăbeşte admiraţia, luându-i alimentele ei de căpetenie: surpriza şi admiraţia; distruge iubirea, clatină credinţa şi speranţa. Cel puţin de ne-ar lăsa mila, ca să nu fim închişi în anii bătrâneţii ca într-un mormânt.
De fapt bătrâneţea vine brusc, ca zăpada într-o dimineaţă: când te trezeşti, bagi de seamă că totul e alb.
Sper că parcurgerea istorioarei mele va fi un prilej de meditaţie şi un îndemn spre înţelepciune, că va fi un îndemn către o viaţă mai înaltă, către ideal şi formare a unui caracter sănătos, atât a celor bătrâni, cât şi a celor tineri.

Un bătrân care agonisise în viaţă destul de multă avere, ce s-a gândit ? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. I-au promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, i-au dat cea mai întunecoasă, cea mai proastă cameră, oferindu-i, din când în când, câte o farfurie de mâncare.
Ce s-a gândit atunci bătrânul? Şi-a confecţionat o mică ladă, pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vecin prieten, căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat: „Împrumută-mi toţi banii pe care îi ai şi mâine ţi-i aduc înapoi”. Acela i-a împrumutat banii.
Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere banii cu mare zgomot, aşa încât fii, în aceiaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani. L-au văzut şi cum i-a pus în lada de sub pat.
Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune. Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă. Acum ,în afară de ceea ce primiseră deja, mai sperau să primească şi banii, şi pentru aceasta trebuiau să intre în graţiile bătrânului. De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii prietenului său.
Într-o zi bătrânul tată a murit, după ce s-a bucurat de atenţia fiilor lui în ultimii ani ai vieţii.
Fiii s-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri. L-au îngropat cu bucurie, după care, venind acasă, au căutat cheile şi au deschis lada. În ladă n-au găsit însă decât o nuieluşă de care era legată o hârtie pe care scria: „cu nuiaua aceasta să fie bătut fiecare părinte care îşi va da averea fiilor înainte de vreme.”

Din nefericire ne rămâne un interval de timp prea mic între timpul în care suntem prea tineri şi acela în care suntem prea bătrâni.
Preoteasa Maria Codrea

CATEHISMUL ORTODOX

Una din îndatoririle de căpetenie ale fiecărui creştin ortodox este de a şti ce crede şi cum crede, de a cunoaşte cuprinsul dreptei credinţe, pentru a nu fi amăgit de învăţături greşite şi deşarte.
Învăţătura credinţei creştine se cuprinde pe scurt în Catehismul ortodox. În această carte, sub forma întrebărilor şi răspunsurilor, se cuprinde tot ce trebuie să cunoască un creştin adevărat.

88. Pe ce altă cale a firii ştim că există Dumnezeu?
Pe calea conştiinţei, care, după firea văzută, este al doilea învăţător al omului. Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Ioan Damaschin spun că: „cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu este pusă de El în chip firesc în toţi oamenii” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre Ana, 1, n. 4, Migne, P. G., LIV, col. 636; Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 1,1, Migne, P. G., XCIV, col. 789).
Sf. Grigorie Teologul observa că „puterea din noi, înnăscută tuturor, prima lege lipită de noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele văzute, este raţiunea.” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 11 Teologic, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 48).

89. Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu numai pe calea firii? Noi cunoaştem existenţa lui Dumnezeu şi pe calea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti supranaturale. Dumnezeu Şi-a descoperit existenţa Sa proorocilor, S-a arătat prin Fiul Său Cel întrupat şi Se va face cunoscut în împărăţia cerurilor. „Duhul, zice Sf. Irineu, pregăteşte pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viaţa veşnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu” (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 4, 20, 5, Migne, P. G., VII, col. 1035).
Cunoaşterea mai presus de fire a lui Dumnezeu, pe care cei îmbunătăţiţi moral, ajunşi pe cea mai înaltă treaptă a urcuşului duhovnicesc după curăţirea de patimi, o gustă anticipativ încă din această viaţă, constituie însăşi viaţa veşnică pentru cei drepţi în împărăţia cerurilor (Ioan 17, 3).

FIINŢA LUI DUMNEZEU
90. Ştim noi ceva despre fiinţa lui Dumnezeu?
Nu putem cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu nici pe calea firii, nici pe calea mai presus de fire. Fiinţa lui Dumnezeu este "ascunsul" tainic, la care nu ne putem ridica cu mintea şi cu care nu putem intra în legătură. Ea e mai presus de orice nume, cum spune Dionisie Pseudo-Areopagitul. Dar noi cunoaştem lucrările acelei fiinţe, care coboară la noi, cum zic Sf. Părinţi. Toate numele ce le dăm lui Dumnezeu privesc aceste lucrări; înţelepciunea lui Dumnezeu, văzută în lume, este o astfel de lucrare; puterea Lui creatoare la fel. Aceste lucrări le mai numim şi însuşiri ale lui Dumnezeu, sau pe baza acestor lucrări îi dăm lui Dumnezeu aşa-numitele însuşiri. În cunoaşterea firească, aceste lucrări sau însuşiri ale lui Dumnezeu le aflăm prin analogie de la lucrările create; în cunoaşterea mai presus de fire avem o vedere mai de-a dreptul a lor.

ÎNSUŞIRILE LUI DUMNEZEU
91. Ce înseamnă cuvintele: "Cred întru unul Dumnezeu"? Aceste cuvinte au fost puse în Simbolul Credinţei pentru a risipi credinţa deşartă a păgânilor, că sunt mai mulţi dumnezei. Credinţa într-un singur Dumnezeu, sau monoteismul, e susţinută de toţi Părinţii şi Scriitorii bisericeşti care s-au ocupat de acest adevăr.
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1992, paginile 49 - 50

Sfinţii români prăznuiţi în lunile ianuarie şi februarie

Începând cu luna iulie a anului trecut, fiecare număr al acestui buletin parohial a conţinut o rubrica specială închinată Sfinţilor români. Aceşti sfinţi sunt personalităţi religioase provenite fie din neamul românesc, fie din alt neam, dar care şi-au dat viaţa pentru credinţă pe cuprinsul patriei noastre sau ale căror moaşte se află spre cinstire în ţara noastră.
Pentru că numărul din luna ianuarie a fost unul deosebit de aglomerat, în numărul actual vom cuprinde atât sfinţii românii prăznuiţi în luna ianuarie, cât şi pe cei din luna februarie. Vă reamintim că numele acestor sfinţi români sunt însemnate în calendarul bisericesc editat la Sibiu cu litere îngroşate, astfel încât îi este foarte uşor oricărui creştin să urmărească ce sfinţi ai neamului nostru sunt cinstiţi în fiecare lună a anului.

10 ianuarie – cuviosul Antipa de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca monah în mânăstirea Brazi din Vrancea. Rămâne aici vreme de doi ani de zile căci pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiţi părinţi athoniţi tainele nevoinţei duhovniceşti, devenind vestit pentru asprimea postului şi a nevoinţelor sale ascetice. Totodată era mare lucrător al Rugăciunii lui Iisus şi a primit darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. În anul 1860, căutând smerenia şi liniştea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iaşi. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulţi credincioşi pentru a primi de la el sfaturi şi îndrumare duhovnicească. Căutând liniştea şi singurătatea, sfântul hotărăşte să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ţinuturile ucrainene şi ruseşti.
Ajunge la mânăstirea Valaam din nordul Rusiei, unde avea să petreacă alţi şaptesprezece ani de mari nevoinţe. A plecat la Domnul în ziua de 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.
Este cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi şi mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinţilor începând cu anul 1992.
Părţi din moaştele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din Bucureşti şi din ţară.

13 ianuarie - Sfinţii mucenici Ermil şi Statornic au trăit în secolele III-IV, pe vremea împăratului Liciniu. Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creştin şi el, era paznic la o închisoare.
Nevrând să jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării.
Văzând credinţa şi răbdarea diaconului Ermil, Sfântul Stratonic a ales să moară şi el pentru Hristos, primind astfel cununa dumnezeiască a muceniciei.

25 ianuarie – Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, este unul dintre primii ierarhi cunoscuţi cu numele, care au slujit lui Dumnezeu pe teritoriul ţării noastre. Era originar din Capadocia, fiind numit episcop al Tomisului (Constanţa de azi) în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene. Bretanion a condus Episcopia Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie.

28 Februarie – Sfântul Ioan Cassian, s-a născut în Sciţia Mică (Dobrogea de azi) în jurul anului 360. Se călugăreşte la o mănăstire din Dobrogea (iată cât de vechi este monahismul românesc !), iar în anul 380 îşi începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilor. Roada acestor peregrinări se va aşterne apoi în scris în cele două opere capitale ale sale: Aşezămintele vieţii mânăstireşti de obşte şi Convorbirile cu Părinţii deşertului.
Cea dintâi lucrare va servi ca bază la organizarea celor două mânăstiri - una de bărbaţi (Sfântul Victor) şi alta de femei -întemeiate şi conduse de el în sudul Galiei (Franţa de azi), lângă Marsilia, care au rămas apoi modele pentru toate mânăstirile de sistem chinovitic (cu viaţa de obşte) din Apus. Cea de-a doua lucrare, socotită în general capodopera sa, inaugurează un gen literar nou în literatura patristică, acela al Patericului, care va face carieră mai ales în Răsărit, dar va constitui şi în Apus lectura preferată a monahilor şi a tuturor doritorilor de progres şi desăvârşire în viaţa spirituală creştină.
În teologie a lăsat lucrarea Despre întruparea Domnului (De incarnatione Domini), în care expune doctrina ortodoxă împotriva lui Nestorie. A trecut către Domnul între 430-435.

28 Februarie - Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut pe la anul 368 în nordul Dobrogei, fiind contemporan cu Sfântul Ioan Casian.
După ce a învăţat carte în satul natal şi pe lângă Episcopia Tomisului, s-a dus să deprindă învăţătura Sfinţilor Părinţi în părţile Constantinopolului.
Împreună cu Sfântul Ioan Casian a intrat în viaţa monahală, la una din mânăstirile din sudul Dobrogei.
S-au nevoit apoi un timp şi în mânăstirile din Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit pe amândoi – pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.
După o aspră şi îndelungată nevoinţă duhovnicească, ajungând la măsura sfinţeniei, Cuviosul Gherman a răposat la Roma, prin anii 405-415, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.

Preot paroh Ivănuşcă Liviu -Florin

2011 - ANUL SF. BOTEZ ŞI AL SF. CUNUNII

Învăţătura despre Sf. Botez cuprinsă în Catehismul ortodox

165. Cine poate boteza?
Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul (Canoanele 46-50, ale Sf. Apostoli). În lipsă de preot poate boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului. Cum ? - Afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfântă a Botezului: «Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin» (Canoanele 44-45 al Sf. Nichifor Mărturisitorul şi Mărturisirea Ortodoxă, partea I, Răspuns la întreb. 103, trad. cit. p. 93). Dar dacă cel botezat astfel rămâne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului, după rânduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc exorcismele şi nu se mai face Sfinţirea apei, ci numai îl miruieşte cu Sf. Mir, citindu-i rugăciunile care urmează de aici înainte (Ghenadie, fost Episcop de Argeş, Liturgica, Buc. 1877, p. 182; Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Ed. Inst. Biblic, Bucureşti, 1980, p. 356).

166. Unde se săvârşeşte Botezul?
În pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvârşirea Botezului nu numai în case, ci chiar în paraclisele din casele particulare (Canonul. 59 al Sinod. VI ecum. şi Canonul 31 al aceluiaşi Sinod). Numai în cazuri cu totul rare şi de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârşirea Botezului în case.

167. Când se săvârşeşte Botezul?
Pentru Botezul pruncilor, nu există zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple să moară nebotezaţi. Dacă pruncul e firav şi există temere că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere (Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul; Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 61 şi 62 (trad. rom, p. 72, 77); Rugăciune la însemnarea pruncului când i se pune numele a opta zi după naştere, în Molitfelnic (ediţia 1984, p. 13-14)). Dacă nu, Botezul se face de obicei la opt zile după naşterea pruncului, sau în orice zi de sărbătoare după Liturghie.

168. Ce sunt naşii? Care e rostul lor la Botez şi care sunt datoriile lor faţă de fini?
Naşii sunt persoanele în vârstă care însoţesc pe prunc la Botez, răspunzând şi făcând cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sunt părinţii sufleteşti ai pruncului, născându-l pentru viaţa cea nouă, în Duhul, aşa cum părinţii l-au născut pentru viaţa cea trupească. Sunt totodată garanţi (sau chezaşi) ai acestuia în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, chezăşuind că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun credincios (Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, VII, 3, trad. rom. de Pr. C. Iordăchescu, 1932, p. 150-152 şi Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p. 76).
Naşul trebuie să fie creştin ortodox (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p.73 şi Rânduiala înaintea Sf. Botez, în "Molitfelnic", ed. 1937, p. 14) şi bun credincios, în vârstă şi de acelaşi sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului său şi la vremea cuvenită să-l înveţe adevărurile credinţei creştine. Să-i fie învăţător şi îndrumător în cele sufleteşti, sârguindu-se a face din el un bun credincios şi vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş si să-l respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup.

( continuare în numărul viitor)

Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1992, paginile 267 - 268

Catedrala Mântuirii Neamului – o necesitate practică şi un simbol al demnităţii naţionale

Legea Catedralei ( legea 261/2005) prevede că „fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale” (art. I, alin. 2). Ca atare, potrivit prevederilor legale în vigoare, Guvernul României a acordat recent Patriarhiei Române un sprijin financiar în valoare de zece milioane lei pentru lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului pe anul 2011. Această sumă reprezintă doar 5% din suma de 200.000.000 lei aferentă lucrărilor de execuţie pe anul 2011. Banii din acest sprijin guvernamental provin şi din impozitele plătite statului român de către credincioşii români ortodocşi, care reprezintă majoritatea poporului român (87%).
Impozitul şi contribuţiile aferente salariilor, TVA-ul etc. care vor fi plătite de către Patriarhia Română Statului Român din suma de 200.000.000 lei se estimează a fi de aproximativ 60.000.000 lei, în anul 2011 ( mai precis, la nivelul anului 2011, Statul dă 10 milioane şi ia 60 înapoi – nota redacţiei).

În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6 iulie 2010, pe toate calendarele bisericeşti – 2011, editate de către eparhiile Patriarhiei Române din ţară şi străinătate, a fost tipărită imaginea Catedralei Mântuirii Neamului însoţită de apelul Ajutorul tău pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi menţionate conturile în lei, euro şi dolari (USD) deschise de Patriarhia Română în care pot fi făcute donaţii prin virament.

În şedinţa de lucru din 16 – 17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române.
Astfel, potrivit acestei hotărâri sinodale, pentru informarea credincioşilor asupra colectei naţionale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în fiecare lăcaş de cult ortodox va fi afişat un anunţ care va cuprinde imaginea Catedralei Mântuirii Neamului, anunţul emiterii unei chitanţe indiferent de sumă, modelul de chitanţă şi conturile bancare în care se pot face direct donaţii prin virament de către persoanele fizice sau juridice.

Donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului vor putea fi făcute la parohii, mănăstiri şi schituri doar clericilor angajaţi la respectivele unităţi de cult. Donatorii vor primi pentru suma donată o chitanţă personalizată din chitanţierele puse la dispoziţie de către Patriarhia Română prin intermediul centrelor eparhiale, corespunzător numărului unităţilor de cult din subordine. Fiecare eparhie va transmite apoi, prin intermediul protopopiatelor din jurisdicţie, carnetele-chitanţier către fiecare parohie şi mănăstire.

În fiecare lună, protopopiatele vor centraliza electronic, în baza unor procese verbale, chitanţele eliberate de unităţile de cult din teritoriu pe care le vor trimite, împreună cu sumele aferente, către centrele eparhiale.

La rândul lor, eparhiile vor centraliza electronic procesele verbale cu chitanţele de la toate unităţile de cult aflate în jurisdicţie, iar sumele aferente vor fi transferate prin virament direct în conturile bancare ale Patriarhiei Române, aferente Catedralei Mântuirii Neamului. Predarea centralizării către Patriarhia Română se va face împreună cu ordinul de plată bancar.

Însumarea informaţiilor şi a documentelor necesare înregistrării în contabilitatea Patriarhiei Române se va face în luna curentă pentru luna precedentă.

Verificarea fiecărei chitanţe de către persoanele donatoare se poate face prin apelarea la numărul de telefon: 021 406 71 82 sau la adresa de e-mail: contabilitate@patriarhia.ro.

În pomelnicul ctitorilor Catedralei de pe site-ul www.catedralaneamului.ro vor fi menţionate numele donatorilor, dar numai cu acordul acestora.

Ţinând cont de faptul că în parohiile şi mănăstirile Patriarhiei Române în primele duminici din postul Sfintelor Paşti (care începe la 7 martie 2011) se va organiza colecta pentru Fondul Central Misionar destinat în special ajutorării comunităţilor ortodoxe româneşti sărace din ţară şi din străinătate, colecta naţională pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului va începe după sărbătoarea Sfintelor Paşti (24 aprilie 2011).

Pentru evitarea fraudelor, Patriarhia Română nu împuterniceşte pe nimeni să colecteze bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului în spaţiile publice, la casele credincioşilor sau sediile instituţiilor publice de stat ori ale firmelor private. În acelaşi timp, urmare unor sesizări primite, Patriarhia Română respinge încercările unor societăţi comerciale de a folosi donaţiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului ca pretext pentru neplata datoriilor către alte persoane juridice.
Celor care încă se mai opun construirii viitoarei Catedrale patriarhale prin lamentaţii tardive, deşi la începutul lunii septembrie 2010 a fost obţinută autorizaţia de construire, iar acum se desfăşoară lucrările de execuţie, le reamintim faptul că edificarea acesteia este o necesitate practică, liturgică şi misionară şi, ca atare, o responsabilitate imediată a Patriarhiei Române.

Biserica Ortodoxă Română este singura dintre Bisericile Ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa şi demnitatea poporului ei.

Patriarhia Română mulţumeşte tuturor celor care în ultimii ani au sprijinit-o în continuarea demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, şi, mai ales, clerului şi credincioşilor care au contribuit sau contribuie financiar pentru înălţarea acesteia, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, bucurie şi mult ajutor în viaţă.

Biroul de presă al Patriarhiei Române
www.basilica.ro