Date privind cladirea bisericii din Nou Roman

Biserica actuală a fost construită din piatră şi cărămidă în anul 1846, în timpul păstoririi preotului Ioan Fekete, fiind acoperită cu ţiglă. Fondurile pentru construirea bisericii au provenit din contribuţiile băneşti şi forţa de muncă a sătenilor. După ce s-a tencuit şi zugrăvit, a fost decorată cu icoane aduse de la două vechi bisericuţe de lemn, ale căror urme se mai păstrează şi astăzi în grădina din spatele bisericii. Biserica a fost sfintita de episcopul Ioan Lemeni de la Blaj în 1846.

Arhitectura bisericii

Biserica e în formă de corabie, fără o formă arhitectonică deosebită. Turnul, nu prea înalt, dar gros, este construit din piatră şi cărămidă, fiind acoperit cu tablă zincată. Clădirea a fost construită având iniţial patru încăperi: pridvorul (sub turn), naosul, pronaosul şi altarul.


În pridvor se află două ferestre semicilindrice şi tavan obişnuit. La intrarea în biserică, privirea este atrasă de câteva fotografii aşezate pe o placă deasupra uşii de la intrare, care reprezintă câţiva tineri eroi, care au pierit pe câmpul de luptă în cel de-al doilea război mondial: Ion Negruţiu, Ion Balu, Viorel Visalon, Ion Magda, Ion Filip, Gheorghe Curta, Ion I. Balu, şi Ion G. Magda. Această placă comemorativă a fost întocmită de părinţii tinerilor căzuţi pe câmpul de luptă
Pronaosul era separat de Naos printr-un perete despărţitor de scândura, care în 1959 s-a desfiinţat pentu a mări interiorul bisericii, care era destul de restrâns, rămânând astfel trei încăperi ( altarul, naosul- mult mai spaţios, şi pronaosul - adică vechiul pridvor).

În interior, la intrare, se afla în vechime un cafas ( balcon) pentru cor, construit din lemn. Pe cafas se afla următoarea inscriptie cu litere chirilice: “În numele Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu îndemânarea Sfântului, s-au făcut de robiţii lui Dumnezeu Gheorghe Filip şi Petru Ştefan, Moise Beca ctiitor, plătit 1846”. În zilele noastre respectivul cafas nu mai există, el fiind înlocuit în anul 1979 - 1983 cu prilejul amplelor lucrări de reparaţie realizate în timpul Pr. Gheorghe Streza, cu un cafas din beton, mult mai mare şi spaţios.


Peretele interior prezintă şase ferestre, trei către est şi trei către vest.

Deasupra naosului se află bolta centrală a bisericii. Tavanul a fost construit iniţial din grinzi de brad, pe care s-a bătut trestie şi s-a tencuit.

Pentru că arhitectura sfântului locaş avea prea puţin din tradiţia ortodoxă ( fiind construit într-o perioada când populaţia satului îmbrăţişaseră confesiunea greco – catolică), credincioşii din sat, sub conducerea preotului Gheorghe Streza, au hotărât, ca pe lângă reparaţiile curente, interiorul sfântului locaş să primească o formă ortodoxă. Pentru acest lucru persoana providenţială s-a dovedit a fi un mester tâmplar din sat, din mâinile căruia a ieşit o adevărată bijuterie, o adevărată mândrie pentru satul Nou Român. Iată, spre exemplu ce notează Părintele Gheorghe Streza în Cartea de aur a parohiei cu ocazia nefericită a decesului meşterului respectiv : « Im memoriam Nanaşi Ştefan , zis Pişta …Meseriaş dulgher de mâna întâia, cu o minte ageră şi inventivă, cu o siguranţă şi precizie în lucru, cu o bunătate ieşită din comun, un om ecumenic, sunt numai câteva din multele calităţi pe care le avea. De ce a trebuit trecut în Cartea de aur a parohiei acest om, de altă naţionalitate şi religie ( era maghiar, reformat) cu noi ? Pentru ca şi-a pus mintea la contriubuţie şi dintr-o biserică cu tavan drept ne-a lasat o biserică în stil bizantin cu trei cupole şi un pod treflat ca o lojă de teatru. Păcat că a murit prea devreme (56 ani). Noi îi vom păstra o veşnică amintire, şi cu lucrarea măreaţă ce a lăsat-o a intrat în istoria şi analele parohiei Nou Român » ( Cartea de aur a Parohiei Nou Român)

Altarul este separat de naos printr-un zid gros şi cele trei uşi împărăteşti.



În altar, în peretele dinspre sud, se găseşte o nişă, a Proscomidiarului, săpată în grosimea zidului.



În mijlocul altarului se găseşte prestolul (masa altarului) pe care se aduce sfânta Jertfă liturgică. Masa e de piatră cioplită, de formă dreptunghiulară şi susţinută de un picior masiv din piatră, fiind din anul construirii bisericii. Masa este acoperită cu feţe de masă înflorate, iar pe masă sunt aşezate sfeşnice. Chivotul, cel mai valoros obiect de pe masă, deoarece adăposteşte Sfânta Cuminecătură, este lucrat din lemn de stejar şi prezintă deosebite forme sculptate. Tot aici se mai găsesc şi Antimisul, Evaghelia, Liturghierul şi cruci de metal. În spatele prestolului este o cruce înaltă, iluminată cu o frumoasă instalaţie de beculeţe.

Tot în altar, pe peretele nordic, găsim un dulap care adăposteşte veştmintele de cult, feţe de masă, ştergare şi alte obiecte liturgice.